Regim de lohn
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acurateţea acestui articol sau a acestei secţiuni este disputată. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în discuţie. |
Termenul regim de lohn desemnează un tip de activitate economică. Este folosit ca sinonim pentru regim de perfecţionare activă.
[modifică] Caracteristici
Afacerile în regim de lohn sunt axate pe producerea unor articole folosind mâna de lucru necalificată sau puţin calificată locală, considerată ieftină pe plan international. În cazul în care se foloseşte o materie primă, aceasta este importată, prelucrată, apoi exportată din nou.
Contractele în regim de lohn au loc între două părţi străine, fiind un contract internaţional. Părţile sunt formate din exportator şi importator, sau ordonator şi executant. De obicei ordonatorul este o firmă cu prestigiu, cunoscută pe piaţa internaţională. Acest tip de contract se întâlneşte mai mult în industria uşoară (textilă, de fabricare a încălţămintei sau a ţesăturilor şi ornamentelor).
Termenul românesc regim (de) lohn este derivat din cuvântul din limba germană "Lohn" (leafă).
[modifică] Avantaje şi dezavantaje
Există avantaje şi dezavantaje pentru ambele părţi.
- Avantajele ordonatorului sunt acelea că găseşte o bază materială (clădiri, utilaje, etc.) în care face investiţii minime; forţa de muncă este mult mai ieftină decât în ţara de origine; îşi lărgeşte producţia.
- Avantajul executantului este acela că ţine ocupată forţa de muncă.
- Riscul specific regimului de lohn pentru ordonator este ca marfa să fie cu deficienţe.
- Dezavantajul executantului este acela că marfa fabricată este vândută sub marca ordonatorului, cea ce îl menţine pe executant în anonimat.
O asemenea activitate economică nu creează un avantaj durabil economiei locale, deoarece nu este însoţită de un transfer tehnologic sau de putere de decizie. Dimpotrivă, locurile de muncă create prin afaceri în regim de lohn sunt deosebit de precare, deoarece pot fi transferate oricând rapid şi simplu în altă ţară.
