Sabina Ispas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sabina Ispas, (n. 1941), folclorist român de prestigiu.

Absolvă Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, specialitatea Folcloristică. Din anul 1966 desfăşoară activitate de cercetare la Institutul de Etnografie şi Folclor "C. Brăiloiu" al Academiei Române. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe filologice cu teza Raporturi între literatura apocrifă, cărţi populare şi folclor. Ciclul solomonian în cultura română. Devine Director al Institutului de Etnografie şi Folclor "C. Brăiloiu".

[modifică] Opera

Autoare sau coautoare a mai mult cărţi de specialitate, între care:

• Lirica de dragoste. Index motivic şi tipologic, vol. I-V, 1985 - 1989 (Colecţia Naţională de Folclor");
• Lirica populară de dragoste, 1985;
• Flori dalbe de măr. Din poezia obiceiurilor de iarnă, 1987;
• Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. Cântecele peţirii, 1995;
• Sub aripa cerului, 1998;
• Omul românesc, 2000;
• Povestea cântată, 2001;
• Cultură orală şi informaţie transculturală, 2003;
• Siminoc şi Busuioc. Basme româneşti, 2005.

A publicat numeroase articole în ţară şi străinătate, a participat la numeroase reuniuni ştiinţifice interne şi internaţionale.

Deţine Premiul special al juriului pentru studii etnoantropologice "Pitre Salmone Marino".