Serviciul de probaţiune
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serviciul de probaţiune reprezintă un organ de cercetare penală apărut în România relativ recent, respectiv în anul 2000.
Este alcatuit din consilieri de probaţiune care intervin în procesul penal, în esenţă pentru promovarea alternativelor la detenţie, întocmirea referatelor de evaluare a persoanelor atât în faza de urmarire penală cât şi în cea de judecată. De asemenea, la solicitarea expresă a organelor de urmarire penală sau a instanţei de judecată, participă la modalitaţile speciale de ascultare a parţii vătămate şi civile, precum şi a martorilor care au nevoie de protecţie în timpul procesului penal, respectiv a căror viata, integritate corporală sau libertate le sunt puse in pericol, la solicitarea acestora.
Participă şi în faza de executare a hotărârii penale, întocmind rapoarte cu propuneri de eliberare condiţionată, de acordare de recompense pentru condamnat şi acordând asistenţă socială şi consiliere victimelor infracţiunilor şi condamnatului.
Referatele de evaluare se substituie mai vechilor anchete sociale în cauzele cu infractori minori, astfel încât neefectuarea referatului de evaluare a persoanei, obligatorie potrivit legii în cauzele cu infractori minori, se sancţionează cu nulitatea absolută.
De asemenea, serviciul de probaţiune este responsabil de efectuarea supravegherii în comunitate a modului în care persoanele condamnate îşi respectă măsurile şi obligaţiile impuse de către instanţa de judecată. Este vorba de sancţiunile măsurii educative a libertăţii supravegheate şi a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
O altă competenţă a serviciilor de probaţiune este aceea a consilierii psihologice şi acordării altor forme de asistenţă victimelor unor infracţiuni în baza Legii 211/2004.
Reprezentanţi ai serviciilor de probaţiune participă la comisiile de individualizare a executării pedepselor precum şi la comisia de eliberări condiţionate din penitenciare.