Sfântul Sânge
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sfântul Sânge de la Basilica din Bruges
Câteva picaturi din Sfântul Sânge au fost aduse ca Sfinte Moaşte, în 1146, de Thierry d’Alsace, la întoarcerea sa din Palestina, fiind conservate în Basilica din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în Chronicon Sancti Bertini, scrisă în 1380, de Jan de Lange of Iperius, stareţul abaţiei Saint-Bertin din Saint-Omer. Prima mărturie care descrie mutarea acestor moaşte a fost Commentarii, redactată între 1538 si 1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea în data de vineri, 7 aprilie 1150, dar nu face nicio referinţă la vreun izvor scris. Câteva cercetări ştiinţifice critice au susţinut că Sfintele Moaşte proveneau probabil de la Constantinopol. Preţiosul Sfânt Sânge era pe atunci păstrat în Capela Mariei din palatul imperial. După cucerirea Constantinopolului de către latini, în 1204, mai multe relicve de la patimile lui Iisus Hristos au fost aduse în Occident. Cercetările au permis să se dovedească faptul că flaconul ce conţine Sfântul Sânge este cel original. El a fost realizat în Răsărit într-un cristal de munte vidat şi a servit ca recipient de transport până la Bruges. Înca se poate vedea destul de distinct sângele coagulat, lipit pe pereţii interiori. Din 1338, flaconul a fost aşezat într-un cilindru de sticlă, ferecat în aur şi păstrat intact până la ora actuală. Aflat in proprietatea oraşului Bruges, din Belgia, el este şi astăzi păstrat şi venerat în Capela Sfântului Vasile « du Château », şi ea în proprietatea comunităţii locale. Procesiunea cu Sfântul Sânge, care are loc in fiecare an, de la sfârsitul secolului al XIII-lea, prilejuia o mare manifestaţie comunală, la care participau breslele şi corporaţiile de mesteşugari. În fiecare an, magistratul de Bruges invită episcopul şi clerul să participe la procesiune. Itinerarul era lung. Începea la orele 10 dimineaţa la castel şi se terminau după-amiază cu arătarea Sfintelor Moaşte. După 1584, din măsuri de securitate, procesiunea nu a mai ieşit din incintă. Procesiunea se limita numai la parcurgerea străzilor cetăţii. Această tradiţie se menţine şi astăzi. În fiecare după-amiază, la sărbătoarea Înălţării Domnului, acest eveniment cu o vechime de şapte secole, civil şi religios, atrage o numeroasă mulţime de oameni, suscitând, în acelasi timp, un viu interes.
