Stalactită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Impression din peştera Psychro de pe insula Creta.

Stalagmită uriaşă din Grota Réclère (Schweizer Jura) Elveţia

Stalactită în centrul grotei Grotta di Ispinigoli cu 38 m este cea mai înaltă stalactită din Europa

Stalactitele şi stalagmitele sunt formaţiuni speologice care se formează în peşteri din picăturile de apă cu un conţinut ridicat de minerale dizolvate în apă, cel mai frecvent dintre acestea fiind calcarul sau carbonatul de calciu.

Formare

Procese chimice, varietăţi

In timp ce ape bogate în acid carbonic curg prin zonele carstice, dizolvă calcarul până ce devin soluţii saturate.
Aceste soluţii ajungând într-o cavernă (peşteră) apa prelingându-se de-a lungul tavanului peşterii, încetinindu-şi cursul, luând naştere picături de apă explicat prin fenomenul de tensiune superficială a apei.
Aceste picături eliberează CO₂ se recristalizează prin evaporarea apei sub formă de calcit amorf CaCO₃, picăturile se preling de pe tavan şi alcătuiesc coloanele ce atârnă pe tavanul peşterii stalactitele, picăturile căzute jos alcătuiesc coloane ce cresc de pe vatra peşterii spre tavan, aceste formaţiuni fiind numite stalagmite.
Coloanele de stactitie şi stalagmite pot să se unească între ele, culorile variate se explică prin prezenţa oxizilor dizolvaţi în apă.

Reacţiile chimice sunt:

Ca²⁺ + 2 HCO₃^- <=> CaCO₃ + H₂O + CO₂

sau

CaCO₃ + H₂CO₃ <=> Ca²⁺ + 2 HCO₃^-

Viteza de creştere

Stalactitele au un ritm de creştere foarte lent, cu toate acestea viteza de creştere a lor poate fi înfluenţată de următorii factori:

• concentraţia apei în calcar

• concentraţia aerului din peşteră în CO₂

• temperatură

Prin măsurători s-a stabilit că stalactitele cresc ca. 8 - 15 mm într-un secol, astfel în medie o stalactită cu o lungime de 1 m are o vârstă de ca. 10.000 de ani.

Vezi şi

• Listă de peşteri

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Tropfstein

• Mineralienatlas Tropfsteine