Steagul Belarusului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Steagul naţional actual al Belarusului a fost adoptat oficial la 7 iunie 1995, după un referendum în luna precedentă. Noul steag a înlocuit drapelul precedent, folosit de Republica Populară Belarus în 1918, înainte ca Belars să devină o republică sovietică. şi din nou după declararea independenţei în 1991. Steagul actual se bazează pe steagul RSS Bieloruse din 1951, folosit pe vremea când această ţară făcea parte din URSS.
Unele grupuri au continuat să folosească steagul precedent, deşi acest lucru a fost restricţionat de guvernul preşedintelui Alexandr Lukaşenko. Steagul din 1991 este în continuare folosit în proteste anti-guvernamentale şi de către diaspora bielorusă. Observatorii independenţi au afirmat că referendumul pentru alegerea steagului actual nu a îndeplinit standardele democratice..
[modifică] Design
Steagul naţional al Belarusului, aşa cum e descris de decretul din 7 iunie, 1995,:
- este o pânză dreptunghiulară cu două benzi longitudinale: o bandă superioară roşie şi una inferioară verde, care ocupă două treimi, respectiv o treime din lăţimea steagului. Un model decorativ bielorus roşu pe alb, care ocupă a noua parte din lungimea steagului, se află la lance. Raportul lăţime-lungime al steagului este 1:2. Steagul e fixat pe o lance aurie.[1]
Albania • Andorra • Armenia • Austria • Azerbaidjan • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Cipru • Republica Cehă • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Georgia • Germania • Grecia • Islanda • Irlanda • Italia • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Republica Macedonia • Malta • Marea Britanie • Moldova • Monaco • Muntenegru • Norvegia • Olanda • Polonia • Portugalia • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Turcia • Ungaria • Ucraina • Vatican
Teritorii: Åland • Muntele Athos • Akrotiri şi Dhekelia • Insulele Faroe • Gibraltar • Guernsey • Jan Mayen • Jersey • Insula Man • Svalbard
