Templele din Bali
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bali este renumită prin templele sale. Traducerea în indoneziană pentru cuvântul templu este Pura, cuvânt provenit din sanscrită, care înseamnă spaţiu înconjurat de ziduri. Templele din bali au fost construite în perioada imperiului Majapahit. Numărul lor este foarte mare, cel puţin trei temple se găsesc în fiecare sat. Chiar şi amplasamentul lor este foarte important, fiind aliniate în funcţie de munte, mare şi răsărit. Cel mai important templu este Pura Puseh (sau templul originilor), dedicat strămoşilor fondatori ai satului şi care este amplasat pe cel mai înalt punct al satului (muntele). În centrul satului este Pura Desa dedicat spiritelor care protejează satul (răsăritul). În punctul cel mai apropiat de nivelul mării este Pura Dalem, (sau templul Morţilor), unde se află şi cimitirul (marea). Acesta este locul unde este aşezat Durga, care reprezintă încarnarea oribilă a soţiei lui Shiva.
Unele temple au o importanţă atât de mare încât se poate spune că este proprietatea întregii insule, şi nu doar a satului în care se află. Cel mai venerat templu de acest gen este Pura Besakih. Se află în zona vulcanului Agung, şi este denumit şi Templul Mamă.
[modifică] Arhitectura templelor
Înainte de a intra în templu, trebuie trecut printr-o serie de curţi (unele temple au doar două curţi), împărţite cu porţi în forma de turn secţionat pe verticală şi amplasate de o parte şi de alta a drumului, numite şi porţi secţionate. Sunt foarte des întâlnite acest gen de porţi, mai ales în regiunile în care religia hindusă este prezentă. Defapt templul în sine este o curte împărţită cu mai multe încăperi în capătul seriei de antreuri. Prima curte nu este foarte importantă, în aceasta se fac ceremoniile mai puţin importante, întâlniri şi adunări, sau prepararea şi aranjarea mâncărurilor. Tot aici este şi turnul în care este amplasată o tobă - kulkul, cu rol asemănător clopotniţei din bisericile creştine.
A doua curte este despărţită tot printr-o poartă secţionată, dar înainte de a intra în curtea propriuzisă, se trece printr-o altă poartă în formă de munte, care simbolizează muntele sfânt şi prin care este obligatoriu a se trece. Aceasta este o curte sacră, iar trecerea prin poartă este o purificare înainte de a păşi în curte. Aceste porţi sunt păzite de "gardieni" - statui ai unor eroi din istorie sau idoli protectori, şi care au rolul de a proteja templul de spiritele rele. În interiorul curţilor, uneori sunt amplasate tronuri mici şi simple, locuri ocupate de localnici şi de zeii mai puţini importanţi. De o parte şi de alta a curţii sunt statuete ale idolilor. Cei mai importanţi sunt în partea muntelui şi cei mai puţin importanţi sunt în partea răsăriteană. Aceste statuete, sunt amplasate cu o anumită regulă şi ordine, unele temple au mai multe altele mai puţine. De obicei sunt aşezate pe acoperişuri supraetajate în formă de piramidă, iar statuetele acoperă toată suprafaţa. Numărul treptelor din acoperişul în formă de piramidă diferă de la templu la templu, în funcţie de importanţa şi puterea acestuia. Cele mai multe trepte pot fi în număr de 11.
