Teodor Negoiţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Exploratorul român Teodor Negoiţă.

Teodor Gheorghe Negoiţă (n. 27 septembrie 1947, com. Sascut, judeţul Bacău) este un explorator român al întinderilor polare. În anul 1995 a devenit primul român care a atins Polul Nord. În prezent, conduce prima staţie românească permanentă de cercetare şi explorare din Antarctica (Staţia Law-Racoviţă), fondată de către el şi inaugurată în anul 2006.

Cuprins

1 Scurtă biografie
2 Pasionat de speologie
3 Expediţii româneşti către Polul Nord
4 Expediţii spre Polul Sud
5 Fondator al primei staţii româneşti de cercetare din Antarctica
6 Planuri de viitor
7 Lucrări publicate
8 Note
9 Legături externe
10 Vezi şi

[modifică] Scurtă biografie

Teodor Gheorghe Negoiţă s-a născut la data de 27 septembrie 1947 în com. Sascut din judeţul Bacău. Deoarece părinţii săi erau de profesie învăţători, micul Teodor a avut norocul să aibă acasă o bibliotecă cu foarte multe cărţi vechi de călătorii. A fost atras încă de atunci mai ales de descrierile unor expediţii în zonele cele mai dificile de pe glob.

Urmează ulterior cursurile Facultăţii de Chimie Industrială de la Iaşi, devenind inginer chimist. În perioada Facultăţii, a frecventat şi cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. Era pasionat de etnologie şi cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee.

După absolvirea Facultăţii în anul 1974, este repartizat ca inginer chimist la o fabrică din Iaşi. Se ocupa la fel de mult şi cu tehnica, încercând să aducă diverse modificări unor instalaţii mari. Ulterior, este transferat la Bucureşti, la un Institut de proiectare şi cercetare.

[modifică] Pasionat de speologie

După cum am spus, Teodor Negoiţă era pasionat de etnologie şi cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentaţia de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă, pe teren.

Şi-a găsit un refugiu într-un domeniu pe care putea să-l aprofundeze în ţară: speologia. Avea vârsta de 33 de ani când a învăţat, de unul singur, tehnica speologiei alpine. Domeniul său de interes era reprezentat de peşterile verticale, cu o adâncime de 200-300 metri, mai puţin cercetate.

Pasiunea sa pentru speologie a evoluat apoi către peşterile în gheaţă. A reuşit să-şi procure cel mai bun echipament de speologie din vremea respectivă, adus din Cehoslovacia. Teodor Negoiţă simţea totuşi că trebuie să dezvolte mai mult decât o pasiune solitară, aşa că a iniţiat un proiect mai consistent. În anul 1987, este fondatorul primului program românesc de cercetări polare. Încercările de a obţine aprobări pentru finanţarea acestui proiect au fost soldate cu eşec, abia după anul 1990 reuşind să realizeze ceva concret.

[modifică] Expediţii româneşti către Polul Nord

Exploratorul român Teodor Negoiţă în ţinuturile polare.

Astfel, el a organizat mai multe expediţii româneşti, în zonele îngheţate din apropiere de Polul Nord: în Groenlanda, în nordul extrem al Canadei, în arhipeleagul Spitsbergen (Svalbard). A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe româneşti care au activat în exteriorul ţării într-o structura foarte neomogenă: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc.

În Groenlanda şi arhipelagul Spitsbergen a călătorit de unul singur, parcurgând pe schiuri în jur de 300 de kilometri prin pustiurile îngheţate.

Pasiunea sa pentru expediţii în mediul arctic l-a determinat însă să renunţe la o eventuală carieră academică. Încă de la primele expediţii, el a intrat în contact cu cercetătorii danezi, norvegieni, canadieni, ruşi etc., cu intenţia ca grupul său de cercetători polari români să nu urmeze direcţii de cercetare care să se suprapună cu ale altor ţări, ci să efectueze cercetări originale, care să evidenţieze meritul particular al României.

În anul 1994, înfiinţează Institutul Român de Cercetări Polare, ca instituţie privată, cu scopul de a strânge în jurul său oamenii de ştiinţă din diferitele domenii pasionaţi de cercetările polare. Fondurile pentru cercetare provin din sponsorizări şi din granturile guvernamentale sau fondurile europene, prin proiectele de cercetare la care participă Fundaţia. Din anul 1995, a înfiinţat şi conduce Fundaţia Antarctică Română, cu scopul de a strânge finanţări pentru expediţiile ulterioare.

Teodor Negoiţă s-a pregătit mai mult de un an pentru a efectua o expediţie la Polul Nord. În acest scop, şi-a îmbunătăţit condiţia fizică, pentru a putea fi capabil să meargă sute de kilometri pe schiuri, să reziste frigului şi să tragă după sine o sanie de 50 sau 100 de kilograme. Se pregătea chiar şi opt ore pe zi, trăgând două cauciucuri după el, pentru a simula exact tractarea unei sănii în drum spre Pol. Deşi a beneficiat de puţine fonduri băneşti, Negoiţă a avut voinţa şi entuzismul de a fi primul român care atingea Polul Nord.

La data de 21 aprilie 1995, exploratorul Teodor Gh. Negoiţă devenea primul român care atinge Polul Nord (pe schiuri), în cadrul unei expediţii ruse de cercetare. El este în prezent deocamdată singurul român care a ajuns pe meleagurile lui Fram.

[modifică] Expediţii spre Polul Sud

După expediţia de la Polul Nord, Teodor Negoiţă şi-a îndreptat aria de interes către ţinutul antarctic.

"Antarctica este singurul mediu extrem de pe planeta. Aici este atmosfera cea mai uscată de pe glob, fapt care permite studii astronomice de mare calitate, studiul atmosferei, cercetări privind schimbările climatice, studii de magnetism. Deasupra Antarcticii se află cea mai mare gaură de ozon, se pot face cercetări privind poluarea, de-aici se prevalează cei mai mulţi meteoriţi, se descoperă noi minerale, unele având calităţi deosebite şi putând fi surse pentru noi tehnologii. Antarctica este, în acelaşi timp, şi un „laborator biologic”, extrem de interesant pentru studiul vieţii sălbatice." ^[1]

În paralel, Teodor Negoiţă a obţinut şi titlul de Doctor în Chimie, susţinând o teză de doctorat intitulată “Controlul poluării în Arctica şi Antarctica”.

În decembrie 2000, preşedintele României, Emil Constantinescu, i-a conferit dr. ing. Teodor Negoiţă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer.

[modifică] Fondator al primei staţii româneşti de cercetare din Antarctica

Wei Wenliang, Chen Liqi şi Teodor Negoiţă în anul 2002 în Antarctica.

Demersul exploratorului Teodor Negoiţă de a inaugura o baza românească în Antarctica a demarat în anul 1997, când a început să prezinte lucrări la „Tratatul antarctic”, la care Romania aderase încă din anul 1971. Nici un român nu prezentase până atunci contribuţii evidenţiate prin cercetări. Deşi apreciată de cercetătorii polari din celelalte ţări, activitatea sa nu a fost recunoscută ca atare de către Academia Română.

Teodor Negoiţă beneficiază în anul 2000, de onoarea de a avea cuvântul de deschidere, cu ocazia „Tratatului antarctic” desfăşurat la Londra, în faţa a 43 de ţări. Scopul acestei întâlniri a fost elaborarea unui cod de navigaţie în Mările Antarcticii, discuţiile de fond purtându-se pe baza lucrărilor prezentate de România, SUA şi Anglia. Negoiţă a prezentat studiul „Direcţii privind transportul maritim Antarctic şi protecţia mediului”.

Cu prilejul întâlnirii anuale a Tratatului Antarctic, care s-a desfăşurat în oraşul Stockholm (Suedia) în iunie 2005, s-a semnat un acord prin care Australia a cedat Fundaţiei Antarctice Române, condusă de Teodor Negoiţă, una dintre bazele sale de cercetare de pe coasta de est a Antarcticii. Semnarea acestui acord a avut loc în prezenţa ambasadorilor celor două state: România şi Australia. Astfel, exploratorului român Teodor Negoiţă i-au fost recunoscute eforturile de continuare a tradiţiei începute de Emil Racoviţă în urmă cu mai bine de un secol.

"După mai bine de 100 de ani, l-am readus pe Racoviţă în Antarctica. Cea mai mare satisfacţie din cariera mea am avut-o când am preluat baza de la australieni. Am fost atât de emoţionat atunci, că nici nu puteam semna", a marturisit dr. Teodor Negoiţă.^[2]

Cu scopul de a inaugura staţta din Antarctica, Teodor Negoiţă a efectuat cea de-a XIII-a expediţia a sa în regiunile polare, petrecând două luni şi jumătate pe continentul antarctic, într-o echipă de cercetare alături de două femei, cercetătoare în domeniul biologiei şi biochimiei, primele românce în Antarctica. Scopul cercetării a fost, în afară de preluarea bazei, cel de a preleva probe de sol, sedimente şi microorganisme de pe continentul îngheţat.

La data de 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei staţii româneşti permanente de cercetare şi explorare din Antarctica, Staţia Law-Racoviţă. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviţă a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană.

Baza de cercetări românească din Antarctica poartă în comun numele primului cercetător australian care a cercetat Antarctica de Est, Philip Law şi al primului biolog din lume care a cercetat viaţa antarctică, românul Emil Racoviţă. Ea a fost înfiinţată de către guvernul australian în anul 1989, în prezent ţara de la antipozi deţinând alte trei staţiuni de cercetare în regiune.

"Este o premieră pentru cercetarea antarctică din România, ţară semnatară din 1971 a Tratatului Antarctic, care ne dă dreptul la utilizarea teritoriului din Sudul extrem în scopuri paşnice. (...) Este mult mai uşor pentru o ţară aflată într-o poziţie geografică ca aceea a României să preia o bază mai veche decât să construiască una nouă", a afirmat, cu prilejul inaugurării staţiei, directorul Institutului Român de Cercetări Polare, Teodor Negoiţă. ^[3]

Ca urmare a posibilităţii folosirii acestei baze, costurile anuale ale deplasării şi prezenţei unei expediţii româneşti în regiune sunt estimate la circa 20.000 de dolari.

Staţiunea este amplasată în regiunea "Prinţesa Elisabeta", în Dealurile Larsemann din Antarctica de Est, la o distanţă apropiată (2 km) de staţiile Federaţiei Ruse şi ale Chinei, ceea ce a permis o cooperare strânsă şi cu cercetătorii acestor ţări, cu care se întreţin schimburi de experienţă.

Staţiunea de cercetare se află într-o zonă acoperită cu rocă, nu cu gheaţă. Ea oferă numeroase posibilităţi de acces pe calota antarctică şi pe jos, şi cu maşini cu şenile.

Staţiunea Law-Racoviţă adăposteşte prima echipă de cercetători români din luna decembrie 2006, odată cu începutul verii australe. Echipa românească urmează să efectueze cercetări de bioprospectare, ecologice, de prognoză a vremii, de măsurare a activităţilor seismice şi geomagnetice, de culegere a datelor privind interferenţele în radiocomunicaţii.

Bază românească de cercetări polare este construită din materiale anticorozive şi termoizolante şi dispune de un laborator, o staţie radio, cinci spaţii de dormit şi un depozit pentru combustibili.

[modifică] Planuri de viitor

Din cele 13 expediţii polare la care a participat, opt au fost organizate şi conduse de către Teodor Negoiţă. Cinci dintre tovarăşii săi de explorări polare şi-au pierdut viaţa în timpul primei expediţii a lui Teodor Negoiţă în Antarctica, atunci când vântul le-a izbit elicopterul de pământ.

Negoiţă şi-a exprimat dorinţa de a efectua cercetări pe dealurile Larsemann, cu scopul de a face prelevări de probe din soluri şi din lacuri, de a realiza teste medicale, studii de poluare şi schimbări climatice. De asemenea, îl interesează prelevarea de microorganisme şi fragmente de meteoriţi din gheaţă.

Dr. Negoiţă s-a declarat dezamăgit de lipsa fondurilor pentru organizarea acestor expediţii. Costul total de expediţie pentru 3 cercetători, mobilizaţi pentru trei luni pe continentul antarctic, se ridică la 25.000 de euro. "Am început să plâng de unul singur, acolo, în mijlocul gheţurilor - de necaz, când am văzut ce oportunităţi au acolo chinezii şi ruşii. Din punct de vedere al atenţiei pe care ne-o acordă statul, suntem în urma bulgarilor. Bulgarii primesc 300.000 de dolari pe an de la ministerul lor de externe, pentru Antarctica", a declarat cu tristeţe cercetătorul român.

Majoritatea statelor din Europa, inclusiv fostele state socialiste Rusia, Ucraina sau Bulgaria, deţin institute polare finanţate de stat şi aflate sub patronajul Academiei şi al Ministerului de Externe. România nu deţine nici un institut de stat în acest domeniu, ci un institut privat, independent de guvern sau de Academie, Institutul Român de Cercetări Polare, au un personal de 10 cercetători.

Academia Română a invocat ca motiv pentru a nu constitui un institut de cercetări polare numărul mic, de doi sau trei cercetători. Negoiţă afirmă că membrii Academiei sunt dezinformaţi, în România existând peste 20 de cercetători care se ocupă de Antarctica, dintre care 10 sunt angajaţi ai Institutului Român de Cercetări Polare.

[modifică] Lucrări publicate

Exploratorul Teodor Negoiţă a publicat peste 28 de lucrări ştiinţifice în domeniul cercetărilor polare. Pentru a-şi promova activitatea, a ales să abordeze şi stilul beletristic pentru ca publicul român larg să devină mai interesat de acest domeniu fascinant al ştiinţei actuale.

Printre cărţile publicate, amintim:

"Ştiinţa pe gheaţă. Cu chinezii în Antarctica" (2005), a fost scrisă pe baza jurnalului ţinut pe durata celor 130 de zile din iarna anului 2002-2003 în care Teodor Negoiţă a participat la a 19-a expediţie chineză pe continentul sudului extrem.