Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine a fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 între Puterile Aliate, învingătoare în primul război mondial (inclusiv România) şi Bulgaria, ţară învinsă în război.
[modifică] Conţinutul tratatului
Tratatul este divizat în 13 capitole. Primul capitol parte este reprezentată de Pactul Societăţii Naţiunilor. Al doilea defineşte frontierele Bulgariei.
Frontiera cu Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor urma traseul frontierei din 1913 dintre Bulgaria şi Serbia, cu excepţia a 4 teritorii atribuite Statului sârbo-croato-sloven. De asemenea, Bulgaria a recunoscut acest stat. Frontiera cu Grecia şi frontiera cu Turcia (la momentul respectiv teritoriul Turciei europene de azi nu fusese atribuit nici unui stat) era trasată astfel încât Bulgaria pierdea accesul la Marea Egee, recunoscut în anul 1913. În privinţa României s-a restabilit frontiera româno-bulgarâ hotărâtă în Tratatul de pace de la Bucureşti din 10 august 1913 (Cadrilaterul, precum şi părţi din Dobrogea de Nord reintră în componenţa României).
Tratatul cuprinde de asemenea, o serie de dispoziţii referitoare la limitarea forţelor armate ale Bulgariei, predarea materialului militar, navigaţia pe Dunăre etc. Pentru Bulgaria, care era în război începând din 1912, dispoziţiile tratatului au fost considerate deosebit de severe, astfel că tratatul a fost considerat o catastrofă naţională. Teritoriul Bulgariei era aproape acelaşi ca şi la începutul războaielor balcanice, iar pierderile umane fuseseră deosebit de ridicate.
[modifică] Urmările tratatului
Bulgaria, ca şi celelalte state învinse în primul război mondial a urmărit să revizuiască Tratatul de la Neuilly, apropiindu-se de Germania şi Italia în perioada interbelică. În anul 1940 în contextul prăbuşirii frontierelor României, Bulgaria a obţinut prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, Cadrilaterul.
În anul 1941, în alianţă Cu Germania, Bulgaria a ocupat teritoriile anexate de către Statul sârbo-croato-sloven (devenit în 1929 Iugoslavia), Tracia Occidentală şi Insula Tasos din Marea Egee. După al doilea război mondial, ieşirea la Marea Egee a fost din nou pierdută, iar "regiunile occidentale" au intrat în componenţa Iugoslaviei, ca urmare a unui acord bilateral încheiat în anul 1947.
Singurul câştig teritorial recunoscut prin Tratatele de pace de la Paris încheiate cu statele învinse în al doilea război mondial a fost menţinerea Cadrilaterului în cadrul statului bulgar (articolul 1 al Tratatelor de Pace cu Bulgaria şi România).
