Tristia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tristia (în română Tristele) este o operă poetică, în cinci volume, a poetului roman Publius Ovidius Naso, cunoscut şi ca Ovidiu, după ce fusese exilat din Imperiul Roman în anul 8 al erei noastre. Poetul utilizează în aceste poeme cupletul de forma elegiei, o metrică tipică pentru lamentarea mizeriei exilului în oraşul antic Tomis, la ţărmul Mării Negre (Pontus Euxin) şi al dorului său faţă de Roma mult iubită. De asemenea, tonul poeziilor sale indică speranţa că într-o bună zi pedeapsa sa va fi abolită sau măcar îndulcită.
Începutul este următorul:
- Parue -- nec inuideo -- sine me, liber, ibis in urbem:
- ei mihi, quod domino non licet ire tuo!
Traducere:
- Tu vei merge, mica mea carte, fără mine în oraş, dar nu te invidiez.
- Mergi - du-te în oraşul interzis mie - interzis stăpânului tău.
(din ForumRomanum.org)
[modifică] Note
Notă 1: Translation by Rand, p. 100.
[modifică] Referinţe
- Ovid and His Influence; Rand, Edward Kennard (Boston, Marshall Jones Company, 1925)
[modifică] Legături externe
 |
Acest articol despre literatură este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
