Varlam Şalamov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Varlam Tihonovici Şalamov (Варлам Тихонович Шаламов), poet şi prozator rus, de la care au rămas mărturii despre viaţa de zek, scrise cu atâta percutanţă încât numele său urmează imediat după al lui Soljeniţîn în ce priveşte arta de a scrie despre Arhipelagul Gulag.
1907, 1 august- se naşte Varlam Şalamov la Vologda
Din 1926, Facultatea de Drept din Moscova. Primele poezii, influenţate de Pasternak.
1929-1932 – Deţinut pe Insula Solovki şi în Uralul de Nord pentru a fi contribuit la difuzarea testamentului lui Lenin.
12 ianuarie 1937 - arestat şi condamnat la 5 ani de muncă silnică (articolul 58 aplicat aici pentru troţkism) la minele de aur ale Kolîmei (unde mortalitatea în lagăre a fost de 1/3, pierind 3 milioane de deţinuţi), regiune din nord-estul îndepărtat al Siberiei, condamnare prelungită în 1942.
1951 – eliberat fără dreptul de a părăsi regiunea
noiembrie 1953 – se întoarce din Kolîma, dar nu are voie să stea în Moscova până în 1956, iar de tipărit nu poate tipări decât versuri.
Povestirile din Kolîma sunt scrise în 1954-1973 şi difuzate prin samizdat, ediţii selective apărând în 1978 la Londra, în 1980 la Paris (în limba rusă), în 1966 şi 1981 la New York, în 1987 în URSS. Sunt şase cicluri de mărturii zguduitoare despre viaţa înm lagărele Kolîmei.
1979 – orb şi surd, este internat într-un azil de bătrâni
1982 – moare la 17 ianuarie, în condiţii stranii, transferat într-un azil psihiatric.
Pagini memorialistice inedite au fost publicate în 2001 de către I.P. Sirotinskii, la Moscova, ed. Olimp, Astrel.
Vezi, în limba rusă:
Vezi şi:
Vezi şi:
Varlam Şalamov: Povestiri din Kolîma, Ed. Minerva, BPT,1993
