Voievod
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Voievod (termen de origine probabil slavă) este unul din titlurile sub care sunt cunoscute căpeteniile miliatre slave ulterior, fiind preluat şi de vlahii nord-dunăreni. Semnificaţia acestui termen variind în funcţie de perioada de raportare cât şi de spaţiul geografic.
Astfel un voievod presupunea, în accepţiunea cancelariilor din Moldova şi Ţara Românească o titulatură cu sensul de conducător al armatei spre deosebire de cea de Domn, ce presupunea titulatura de conducător administrativ (preluat după terminologia bizantină). Începând cu Sec. XVII, odată cu cedarea puterii politice şi militare Imperiului Otoman, titulatura de voievod se contopeşte cu cea de Domnitor, pentru ca, din secolul următor să devină un rang nobiliar înalt, echivalent cu cel de paşă în cadrul structurii organizatorice a Imperiului Otoman.
În Transilvania tilul de voievod este perceput ca un titlu nobiliar echivalent cu cel de principe, formă care a fost preluată de către cultura Occidentală. Termenul se păstrează până la absorbţia Transilvaniei în Arhiducatul Austriei în 1691. Ultimul voievod al Transilvaniei este Francisc Rákóczi II purtând însă numai titlul nominal până în 1711.
Titulatura de voievod este cel mai bine păstrată însă în forma ei incipientă la nobilimea valahă din Transilvania, cu precădere din Ţara Haţegului şi Maramureş, unde titulatura de voievod, alaturi de cea de cneaz, chinez, rămăne aceea de nobil, dar şi de conducător al unor armate sau miliţii locale.
