Voivodina sârbească şi Banatul timişan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Voivodina sârbească şi Banatul timişan, Frontiera Militară Bănăţeană şi Principatul Serbia in 1849

Voivodina sârbească şi Banatul timişan (germană Woiwodschaft Serbien und Temescher Banat, sârbă Војводство Србија и Тамишки Банат sau Vojvodstvo Srbija i Tamiški Banat, maghiară Szerb Vajdaság és Temesi Bánság ) a fost o entitate administrativă a Imperiului Habsburgic între 1849 şi 1860. Astăzi teritoriul acestei formaţiuni politice efemere este împărţit între România, Serbia şi Ungaria.

[modifică] Istoric

Voivodina sârbească şi Banatul timişan a luat fiinţă prin hotărârea împăratului austriac din 18 noiembrie 1849, în contextul înfrângerii Revoluţiei de la 1848. În Banat (cu excepţia graniţei militare, fidelă monarhiei), românii au fost de partea revoluţionarilor maghiari, în speranţa emancipării religioase de sub tutela ierarhiei ortodoxe sârbe. Provincia a cuprins teritorii din Banat, Bačka şi Syrmia. Reşedinţa guvernatorului, care conducea în numele marelui voievod, împăratul, era la Timişoara.

În octombrie 1860 Voivodina sârbească şi Banatul timişan a fost desfinţată, iar teritoriul acesteia a fost împărţit între Ungaria (Banatul şi Bačka) şi Slavonia (Syrmia).

[modifică] Limbi oficiale:

Cele două limbi oficiale în provincie au fost germana şi sârba, deşi românii reprezentau principalul grup etnic, (347.459 de locuitori), urmaţi de sârbi, (321.110 locuitori), germani (335.080 locuitori), maghiari (221.845 locuitori) şi alte etnii mai puţin numeroase.

[modifică] Diviziuni administrative

Iniţial teritoriul provinciei a fost împărţit în două districte, unul timişano-cărăşan, iar celălalt torontalo-bačkan. Ulterior (1853) voievodatul a fost divizat în cinci districte mai mici, astfel: