William Henry Bragg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sir William Henry Bragg OM, MA (Cantab), PhD, OKW (n. 2 iulie 1862, Westward, Cumbria, England – 10 martie 1942) a fost un fizician şi chimist englez educat la King William's College, Isle of Man, şi Trinity College, Cambridge.

Bragg a predat la University of Adelaide în Australia (1886 - 1908), apoi la University of Leeds (1909 - 1915) şi la University College London (1915 - 1923). Începând cu 1923, a fost profesor de chimie Fullerian la Royal Institution şi director al Davy Faraday Research Laboratory. Premiul Nobel pentru fizică, primit în 1915, a fost "împărţit" cu fiul său, William Lawrence Bragg pentru cercetările lor asupra spectrului razelor X, difracţiei razelor X şi a structurii cristalelor, utilizând un spectometru de raze X. A devenit membru (Fellow) al Royal Society în 1906, respectiv preşedinte al acesteia între 1935 şi 1940.

Ernest Rutherford a împărţit cu Bragg teoriile sale despre proton şi nucleu, deşi între cei doi au existat multe divergenţe de opinii profesionale.

Sala de conferinţe a King William's College este numită în onoarea sa.

Bragg este, de asemenea, lectorul seriilor numite Romanes Lecture, oferite la universitatea Oxford în anul 1925, numite Starea cristalină (The Crystalline State).

Începând cu 1992, Australian Institute of Physics a instituit un premiu numit Bragg Gold Medal for Excellence in Physics care se acordă celei mai bune teze de doctorat realizată de un student la o universitate australiană. Acest premiu este numit pentru a onora atât fiul, Sir William Lawrence Bragg (a cărui efigie este prezentă pe medalie), cât şi tatăl, Sir William Henry Bragg.