Întâmpinarea Domnului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creştină, ortodoxă şi catolică (2 februarie).
Cuprins |
[modifică] Istoric
Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Naşterea Domnului, se ţinea la Ierusalim cel puţin de la începutul secolului al V-lea, "cu aceeaşi bucurie ca Paştele" (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.
[modifică] Conţinut
Conţinutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu: Lc 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: "Prezentarea Domnului". Denumirea răsăriteană de "Întâmpinarea Domnului" exprimă faptul că Mesia vine în Templul său şi-l întâlneşte pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon şi Anna. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, "Purificarea Mariei", cu referire la Legea iudaică: Lev 12.
[modifică] Semnificaţie
Semnificaţia sărbătorii este dată de Christos ca lumină a neamurilor. Christos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creştinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtăşesc misiunea şi viaţa lui Christos. El a împlinit acest lucru pentru noi, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Christos a devenit asemenea nouă prin întrupare şi, deoarece El însuşi a fost ispitit, îi ajută pe toţi cei care sunt ispitiţi.
[modifică] Bibliografie
- "Schott-Messbuch", Freiburg 1962.
- "Pope John Sunday Missal", Leigh-on-Sea (Essex) 1978.