Afacerea Schmidt
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Afacerea Schmidt a fost declanştă de milionarul – filantrop Savva Morozov. El era membrul unei familii bogate din Moscova, care au donat statului colecţiile lor de artă, au înfiinţat spitale, şcoli pentru combaterea anafalbetismului, au sprijinit teatrele şi presa. Savva Morozov, sub influenţa lui Maxim Gorki, a oferit bani pentru sprijinirea partidului social-democrat şi pentru publicarea ziarului lui Lenin, Iskra. S-a sinucis în 1905, la Cannes, lasând prin testament, tot prin intermediul lui Gorki, aproximativ 100.000 de ruble.
Nicolai Schmidt, nepotul lui Savva Morozov, proprietarul unei fabrici de mobilă, susţinător al social-democraţilor, participant la Revoluţia din 1905, a fost arestat, întemniţat şi, în 1907, s-a sinucis în închisoare în condiţii suspecte, chiar înainte de a fi eliberat pe cauţiune. Se pare ca a avut intenţia, la fel ca şi unchiul său, să lase prin testament bani bolşevicilor.
Conform legii însă, averea trebuia să fie moştenita de surorile sale (Ecaterina şi Elisaveta) şi de un frate mai mic. Doi bolşevici, Nicolai Andrikanis şi Victor Tarantula au primit sarcina să facă în aşa fel încât banii să intre în vistieria partidului. Cei doi au curtat fetele şi le-au luat în căsătorie. Cele două cupluri s-au dus în 1909 la Paris, dar Andrikanis, soţul Ecaterinei, a refuzat să cedeza cea mai mare parte a moştenirii. El a fost judecat de un tribunal al partidului şi şi-a dat demisia din rândurile bolşevicilor. Pentru a preîntâmpina repetarea istoriei şi în cazul surorii mai mici, care avea averea administrată de un tutore până la majoratul din februarie, s-a constituit o comisie care să urmărească această problemă.
Elisaveta Schmidt, căsătorită cu Tarantula, a fost de acord să cedeze jumate din moştenire, adica 83 de acţiuni ale Companiei Schmidt şi 47.000 de ruble bani gheaţă. În noiembrie, după vânzarea acţiunilor, soţii Tarantula au predat, cu proces verbal şi chitanţă, 275.984 de ruble lui Lenin şi Zinoviev.
Controlul discreţionar al lui Lenin asupra fondurilor partidului a făcut, printre altele, ca orice încercare de împăcare dintre facţiunile bolşevică şi menşevică să fie sortită eşecului.
