Alecu Russo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Alecu Russo (*17 martie 1819, Chişinău - †5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.
Cuprins |
[modifică] Date Biografice
S-a născut în familia unui boier de viţă veche, dar cu o situaţie socială relativ modestă. Copilaria şi-a petrecut-o la ţară, în mijlocul ţăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia.Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveţia. După studiile din Elveţia, îşi continuă studiile la Institutul lui Fransua Navil din satul Vernie de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercari literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri, Odobescu.
[modifică] Opera literară
- Cântarea României
- Amintiri
- Iaşii şi locuitorii lui în 1840
- Palatul lui Duca Vodă
- Decebal şi Ştefan cel Mare
[modifică] Cronologie
- 17 martie 1819 - Se naşte Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului, în Basarabia, Prodăneştii Vechi.
- 1829 - Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveţia, la Institutul lui François Naville de la Vernier, unde învaţă limbile franceză şi germană.
- 1836 - Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud şi Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereuşind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedeşte un revoltat, cu un deosebit simţ al dreptăţii şi al egalităţii, un liberal în gândire, fiind, mai apoi, ideologul mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova.
- 1839 - Se întoarce în Moldova, probabil la moşia de la Negrişoasa, în ţinutul Bistriţei, unde tatăl său arendase nişte pământuri. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ţinuturile Neamţului, intrând în contact cu frumuseţea folclorului, cu peisajul românesc. Acestea toate, călătorii şi impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teilui.
- 1840 - Se stabileşte la Iaşi, în urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri şi de locuitori, Alecu Russo scrie Iaşii şi locuitorii lui la 1848 (în franceză).
- Scrie Studie naţionale, lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Alecsandri.
- 1841 - Domnitorul Mihail Sturdza îi încredinţează un post de funcţionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamţ.
- 1845 - Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambiţioasă şi Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Naţional.
- La Mânjina, moşia lui C. Negri, face cunoştinţă cu mai mulţi intelectuali progresişti munteni, printre care şi Nicolae Bălcescu.
- 1846 - Se reprezintă la Iaşi Băcălia ambiţioasă şi, apoi, Jicnicerul Vadră.
- Apare în Albina Românească articolul Critica criticii, un studiu programatic în spiritul Introducţiunii de la Dacia literară.
- În urma reprezentării comediei Jicnicerul Vadră, Alecu Russo este surgiunit la Mănăstirea Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846, publicat postum de Al. Odobescu.
- 1847 - Scrie articolele Poezia populară şi Decebal şi Ştefan cel Mare, publicate postum în Foaia societăţii pentru literatură şi cultură română din Bucovina.
- După încercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului.
- 1848 - Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. Alecsandri; în urma eşecului acesteia, Russo pribegeşte mai întâi în Ardeal, pentru ca apoi să se stabilească la Paris.
- 1848 - Participă la mişcarea revoluţionară din Moldova alături de V. Alecsandri; în
- 1850 - Apare în România Viitoare, revistă politică a românilor exilaţi la Paris, Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» ... E o scurtă ochire asupra trecutului ţării, în toată vitejia şi durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloşilor timpului de faţă şi cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simţire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranţe dau acestei scurte bucăţi o valoare pe care unii n-au atins-o şi n-o ating, şi nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia şi îmbărbăta maica în suferinţă, «ţara cea dragă», şi în acelaşi timp, pentru întâia oară se caută în desfăşurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). +
- 1851 - Se întoarce în ţară; publică în Zimbrul scroerea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenţie Hora. +
- 1855 - După o absenţă mai lungă în publicistică, Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Adept al unui conservatorism literar şi lingvistic, fără a fi potrivnic influenţelor apusene, înverşunat critic al „restauratorilor“ limbii, al latiniştilor şi al „ardelenismului“, Alecu Russo vede evoluţia limbii şi a literaturii române cu o cumpănită gândire, ţinând seama de tradiţie: „Dacă este ca neamul român să aibă şi el o limbă şi o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanţilor şi se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradiţiile şi la obiceiurile pământului, unde sunt ascunse încă şi formele şi stilul; şi de aş fi poet, aş culege mitologia română, care-i frumoasă ca şi cea latină şi greacă; de aş fi istoric, aş străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aş fi gramatic, aş călători pe toate malurile româneşti şi aş culege limba“. +
- Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).
[modifică] Legături externe
Vasile Alecsandri | Simion Balint | Nicolae Bălcescu | Simion Bărnuţiu | Cezar Bolliac | Ion Ionescu de la Brad | Ion C. Brătianu | Ioan Buteanu | Timotei Cipariu | Alexandru Ioan Cuza | Petru Dobra | Ioan Dragoş | Ion Ghica | Alexandru G. Golescu | Ştefan Golescu | Ion Heliade Rădulescu | Avram Iancu | Alexandru Papiu Ilarian | Barbu Iscovescu | Mihail Kogălniceanu | August Treboniu Laurian | Dimitrie Macedonski | Gheorghe Magheru | Andrei Mureşanu | Eftimie Murgu | Aron Pumnul | Constantin Daniel Rosenthal | C.A. Rosetti | Alecu Russo | Axente Sever | Popa Şapcă | Ioan Sterca-Şuluţiu | Gheorghe Tattarescu | Christian Tell
