Simion Bărnuţiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Simion Bărnuţiu

Simion Bărnuţiu (n. 21 iulie 1808, satul Bocşa Română - 28 mai 1864, Valea Almaşului) a fost un istoric, filozof, om politic şi profesor universitar, unul din principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848.

Cuprins

1 Originea şi studiile
2 Activitatea politică
3 Operă
4 Legături externe

[modifică] Originea şi studiile

Născut într-o familie săracă, Simion Bărnuţiu şi-a început studiile la şcoala comunală de la 6 ani. După terminarea şcolii a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar apoi Facultatea teologică din Blaj. De la 23 de ani, din anul 1831, predă istoriea universală la o şcoală în Blaj. Nu-şi mai poate continua studiile, ca urmare a unui proces în care a fost implicat, de acee se mută la Sibiu unde va urma Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 va răspîndi din Sibiu cunoscutul său manifest unde milita pentru egalitatea naţională. Tot acum se implică în revoluţia română, fiind unul dintre principalii săi lideri. Revoluţia odată înfrântă Bărnuţiu se refugiază la Viena unde urmează cursurile Universităţii până în 1853 când este forţat să renunţe, ca urmare a intervenţiilor poliţiei imperiale. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile facultăţii juridice. Îşi ia doctoratul, iar apoi revine la Viena, unde A.T. Laurian îi face propunerea de a veni la Iaşi să predea, invitaţie pe care o acceptă, fiind la Iaşi din decembrie 1854. Timp de un deceniu, Bărnuţiu va rămîne aici.

În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) şi apoi la Universitatea din Iaşi (1860-1864), Bărnuţiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care mai apoi au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moşiilor boiereşti şi a celor mănăstireşti.

[modifică] Activitatea politică

Simion Bărnuţiu a fost unul dintre organizatorii şi conducatorii Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848.

Concepe şi distribuie celebrul său manifest Proclamaţia din 24-25 martie 1848, în care comprimă meditaţiile sale începând din 1842 despre naţiunea română şi soarta românilor din Transilvania.