Alexandru George
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Medievală |
||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română |
||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Toate articolele din serie | ||
editează |
Alexandru George (n. 6 aprilie 1930), pe numele său adevărat George-Alexandr Georgescu, este un prozator, eseist, traducător din limba franceză, istoric şi critic literar român. Fiul lui George Georgescu şi al Elizei. Semnează cu pseudonimul Al. George.
Cuprins |
[modifică] Studii
Liceul, apoi este exmatriculat de la Filologie în 1950 din motive politice, devine muncitor necalificat şi apoi desenator tehnic în construcţii.
[modifică] Ediţii critice şi traduceri
A îngrijit ediţii critice, cea mai importantă fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, fraţii Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem.
[modifică] Selecţie din operele publicate
[modifică] Studii critice
- Marele Alfa, eseu critic despre opera lui Tudor Arghezi, 1970( ed. a II-a, 2005)
- Semne şi repere, 1971
- Clepsidra cu venin, 1971
- În jurul lui Lovinescu, studiu monografic, 1975
- Mateiu I. Caragiale, micromonografie, 1981
- La sfârşitul lecturii, I-III, 1973-1980
- Caragiale, 1996
[modifică] Povestiri
- Simple întîmplări cu sensul la urmă, nuvele, 1970
- Simple întîmplări în gînd şi spaţii, povestiri, 1982
- Petreceri cu gîndul şi inducţii sentimentale, povestiri, 1986
[modifică] Romane
- Caiet pentru…, 1984
- Dimineaţa devreme, 1987
- Seara tîrziu, 1988
- Într-o dimineaţă de toamnă, 1989
[modifică] Premii şi distincţii
- Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1971, 1982, 1996