George Georgescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

George Georgescu - ( * 12 aprilie 1887 - † 1964 ), academician, dirijor român, director al Orchestrei Filarmonice din Bucureşti, unul din cei mai mari reprezentaţi ai stilului dirijoral clasic caracteristic şcolii germane.

George Georgescu şi-a început cariera artistică studiind vioara şi violoncelul la Bucureşti, apoi la Şcoala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident şi este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaşte calităţile muzicale neobişnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală şi, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre Filarmonice din Berlin.

Întors în ţară preia direcţia tinerei orchestre filarmonice din Bucureşti. Cu fiecare nou concert, orchestra câştigă în maturitate şi calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziţiei, şi operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu.

George Georgescu dirijează adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din Bucureşti, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Îşi alege programul în funcţie de orchestre şi de public. Asfel la Viena dirijează compoziţii de Johannes Brahms şi Richard Strauss, compozitorii săi preferaţi, la Paris compoziţii de Maurice Ravel şi Paul Dukas, la Praga uvertura la opera Mireasa vândută de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian şi orchestră de Pancio Vladigherof, la Varşovia simfonia Cântece nocturne de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziţii ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee şi în Statele Unite ale Americei, în fruntea orchestrei Filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, România fiind angajată alături de puterile Axei, George Georgescu - în afara activităţii dirijorale din Bucureşti - este prezent şi în viaţa muzicală a ţărilor de sub dominaţia nazistă. O dată războiul sfârşit, George Georgescu - socotit fost colaboraţionist - este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din Bucureşti, până când, în 1947, la întervenţia lui George Enescu, îşi reia activitatea muzicală, însă cu orchestra radiodifuziunei române. Abia după ce Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii - rămâne definitiv în occident, George Georgescu revine la conducerea orchestrei, calităţile sale prestigioase neputând fi ignorate. Până la dispariţia sa din viaţă în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecţionarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa. Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediţia integrală a simfoniilor de Ludwig van Beethoven.