Discuţie:Aromâni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol face obiectul de lucru al WikiProiectului România, o încercare de a îmbunătăţi calitatea şi acoperirea articolelor Wikipedia legate de România. Dacă doriţi să participaţi la acest proiect, vă rugăm înscrieţi-vă aici. |
 |
De făcut pentru articolul Aromâni: | modifică · istoric · înnoieşte | ||
|---|---|---|---|---|
|
||||
[modifică] Mesaj pentru Vali
Vream sa te felicit pentru initiativa de a adauga aceste informatii despre aromani. Am corectat anumite afirmatii si in mod general vream sa-ti spun (ca aroman fiind) ca aromanii nu s-au simtit niciodata romani aceasta fiind o pura inventie a Romaniei. Du-te in fundul Balcanului si spunele aromanilor ca sunt romani daca ai curajul (ca pana acum nu s-a dus nimeni la ei). 82.228.22.59 FR FRANCE ILE-DE-FRANCE PARIS PROXAD / FREE SAS
Greşeşti. Te rog aruncă o privire la textul Thede Kahl despre aromani Numeroşi antropologi, geografi, cercetători au vizitat aceşti armâni din Pind. Nu avem date certe în privinţa numărului, afiliaţiei etnice sau distributiei geografice a aromânilor in Grecia din simplul motiv că statul elen a blocat orice recensamânt pe criterii etnice sau lingvistice după anul 1951. Totuşi, sunt indicaţii clare că, o parte a lor cel putin, se simt români vezi [1] text scris in 2005, unde se spune clar (sper că pricepi puţină engleză)
Things are quite different in the case of pro-Romanian Aromanians and those who consider themselves to be a separate people. They do not only identify themselves as Vlachs by culture and language, their Aromanian identity does not allow the parallel existence of another national identity. These tendencies can still be found in Greece, especially in those villages in which strong Romanian communities were accepted by the Greek authorities, above all in Avdella, Perivoli, Samarina, Vovousa, Krania, Edessa, Veroia and the surrounding areas, as well as in a few settlements in the districts of Kastoria and Ioannina. On the whole they represent a minute and dwindling number of Aromanians. Ugo 14 februarie 2006 14:18 (EET)
I am a Vlach from Perivoli, me and my compatriots we are Greeks Vlachs not Aromanians nationalists or Romanians agents! PINDOS
deasemenea: The strongest Romanian identity and orientation towards the Romanian culture and nation can be found among the Aromanians in Romania but also in communities outside Romania, above all where Romanian schools had been built. Most Romanian-oriented Aromanians dissociate themselves from Greek culture and consider themselves to be a part of the Romanian people speaking a Romanian dialect.
Ai fi putut ca tocmai ce s-a terminat azi festivalul arman din Grecia unde au participat peste 6000 de aromani (si pot sa-ti garantez ca n-a fost nici un roman). 82.228.22.59 FR FRANCE ILE-DE-FRANCE PARIS PROXAD / FREE SAS
Nu vidzushi rumâni dip aclo? Aide 'ore! Tini zburashi cu tutsi aişti 6000 armâni? Tsi pistipsescu/aduchescu mini: vahi/poati hii/eşti un armân grecoman? Multsâ 'armâni' suntu adza 'gricumani' (sh si-adrară tuţi gretsi). Nu easti licşor ('uşor') s-hii arman tu Gârtsie iu alti fare di tsea gărtseacă nu suntu pricunoscuteUgo 14 februarie 2006 14:18 (EET)
[modifică] CHESTIUNEA AROMANA (“Die Aromunische Frage”) de MAX DEMETER PEYFUSS
vreau sa-ti spun ca si eu sunt aroman si nu ai dreptate . De exemplu bunica mea mi-a spus de cand sunt mic ,,ficiorlu ali babi cipani, farsiroti, mucani piu him tut armani him si azburam armaneasti,,. Si in plus cand am rugato sa-mi povesteasca despre viata ei ea mi-a spus ,,m-am nascut in Skopje si cand aveam 13 ani am plecat cu parinti la Durustor tu armanii...,, deci se refera la romania ca la tara de origine a armanilore Este adevarat ca statul roman nu se intereseaza pre mult de aromini din balcani,si aromani din grecia sunt singuri din balcani care nu se recunosc romani pentru ca li sa inpus ideia de autoritatile grecesti ca ar fi greci romanizati ci nu romani sau armani de aceia nu sunt recunoscuti ca minoritate pt ca nu se vrea a se sti adevaratul numar al armanilor in grecia.De exemplu la mine la magazin in obor au venit niste femei care vorbeau armaneasti si le-am intrebat daca sunt armane,si suprinzator mi-au raspuns ca nu sunt armane ci ca sunt grecoaice si o spuneau cu mindrie, iar eu le-am spus,, de ce spuneti asa ceva sunteti aromane ci nu grecoaice de astfel si eu sunt arman,,Iar ele mi-au spus gresesti noi aromani suntem inruditi cu Greci deci suntem greci,, Si asta ma intristat pt ca acolo unde sunt cei mai multi aromani si unde am pute sa avem tara noastra acolo aromani sunt desnationalizati in masa. Vreau sa fiu inteles suntem romani sud dunareni si vorbim un dialect al limbi romane dar de obicei nu ne place sa ne incuscrim cu nici un neam strain si nici cu romanii(mucani). A-si vrea sa prind ziua cand aromani sa fie recunoscuti in grecia ca minoritate nationala si toti aromini din grecia sa recunoasca cu mindrie ca sunt armani diferiti de greci si de alte popoare balcanice dar inruditi cu romani(Romania este singura tara care ii recunoaste pe aromani ca minoritate in balcani si ii sustine pentru a avea scoli cu predare in limba armaneasca acolo unde se afla ei) si sper sa mai prind ziua cand va exista in nordul greciei o tara care sa se numeasca ARMANIA.
Multumesc pentru randurile Dvs. Ugo 11 decembrie 2006 11:53 (EET)
,,Limba aromanilor este, structural - identica cu dacoromana” Daca la bogata bibliografie a cartii s-ar fi adaugat si un Index al materiilor, numelor, evenimentelor consemnate aici, atunci cartea profesorului M.D. Peyfuss aproape ca ar fi capatat o functie de dictionar aromanistic, de consultat si reconsultat rapid ori de cate ori s-ar dori reamintit un moment sau altul din zbuciumata viata si istoric a acestei etnii romanesti suddunarene. Trebuie sa marturisesc insa ca personal m-a interesat, mai cu seama, in Chestiunea Aromana a Dlui Peyfuss, interpretarea sa, ca etnie, a aromanilor. Aromanii sunt, in viziunea acestui erudit si obiectiv istoric, tot romani si nu un alt popor neoromanic, fireste -dezvoltat in conditii deosebite de ale fratilor de la nord de Dunare. Este si motivul pentru care am desprins din carte sa, ca motto, propozitia profesorului, pe care am asezat-o, in chip de definitie, sub titlul insemnarilor noastre de fata. Fiindca, intr-adevar, “limba aromanilor este, structural, identica cu dacoromana”. Si am zice noi , in continuare, reproducind o alta lapidara formulare a domniei-sale, aplicabila celor ce vad in aromani un popor deosebit fata de poporul roman in ansamblul lui, ca acesti domni fac o afirmatie aberanta, nesustinuta de nimic - ,,daca nu din lipsa de buna-credinta, atunci din totala necunoastere a faptelor”. De altminteri, ori de cite ori s-au pomenit intr-un mediu dacoroman (vezi, un Roja, un Boiagi, sau pur si simplu un student aroman din peninsula Balcanica, venit in Romania si ascultandindu-i pe dacoromani vorbind, acest mediu, fara exeptie se poate spune, “a deschis ochii aromanilor asupra faptului ca poporul lor face parte dintr-un intreg mult mai mare decit se putea vedea din Macedonia, anume din poporul roman. Ioan Coletti care, pomenindu-se in fata realitati romanesti (farserotii ar zice: ramanesti), au strigat pur si simplu: “Si eu hiu arman!” adica roman. Dealtfel, Th. Capidan spusese si el, mai demult ca intre dacoromana si aromana este nu doar o asemanare, ci o identitate, si nu gresea citusi de putin. Cit priveste “solutionarea problemei, atit de viu discutata astazi, daca aromanii din romania sunt o minoritate etnica/ nationala sau nu” precizeaza invatatul istoric, - “slujitorii lui Clio nu pot contribui altfel decat prin apelul la judecata rationala: nu exista criterii stiintifice pentru determinarea nationalitatii cuiva in afara propriei sale constiinte!” Aici se pun insa doua chestiuni, totusi, mult stimate domnule profesor Peyfuss. Mai intii, nu putina lume, neavind acces la informatie, cultura, buna instructie in general, - ori nu-si pune problema in general, ori n-o poate rezolva singura. Desi, oamenii de buna-credinta, chiar neinstruiti (asemenea amintitului mai sus arhimandrit Averchie de la Muntele Athos), isi intuiesc usor originea lor nationala comuna cu dacoromanii, cind se afla fata in fata… Din acest unghi, o batrina aromana centenara, intrebata de mine cindva, la Bucuresti, in anii studentiei mele, prin 1950: Di ti mileti esti tini, maie? (de ce natie esti tu, mamaie?), mi-a raspuns, revoltata: - Cum mi intreghi ahtari lucru!? Ramana hiu, ti alttiva vrei s-hiu ? Ca turca nu escu!… Deci, eu as zice, trecand la a doua chestiune, ca oamenii de buna-credinta stiu de ce natiune tin, etnic vorbind, daca traiesc un timp, fie si oricit de putin, intre dacoromani. Ce ne facem insa cu cei de rea-credinta? Care, si ei stiu ca sunt romani, dar anumite interese meschine ii fac sa nu-si recunoasca etnia, apartenenta la etnia romaneasca! Ca de pilda anumiti lingvisti chiar, aromani din Grecia, care afirma sus si tare ca sunt ,,greci, care vorbesc romaneste”! Oficialii greci de fapt, care nu recunosc existenta minoritatilor in tara lor in general, ii numesc pe aromani…,,greci, care vorbesc un dialect mai ciudat1!” Bulgarii, albanezii de aici, vor fi deci si ei tot greci, vorbind niste dialecte…ciudate!? Asadar, eu n-as zice ca nu exista criterii stiintifice pentru determinarea nationalitatii cuiva, - si aici ma despart cu respect de dumneavoastra, domnule Peyfuss, invocindu-va chiar pe Dvs., care spuneti, absolut limpede, ca limbile au o structura recognoscibila, ce nu poate insela. De pilda: ,,Speala-ti pri mini, ca Pilat din Pont!” Aceasta propozitie, doar pentru insi de reacredinta, ori pentru ignoranti nu este limba romaneasca. Fiindca limba greaca nu e, si nici macar italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana, retoromana etc., nu este. Deci aromanii sunt, indiscutabil romani, ca si ceilalti romani balcanici - meglenoromanii si istroromanii, romanii timoceni etc. Si scolile lor, prin urmare, nu pot fi decit romanesti, asa cum le-au si deschis in balcani inaintasii nostri, in secolul trecut, dupa 1865. Si asa cum procedeaza dealtfel toti vorbitorii de dialecte din lume, care se instruiesc, fireste, in limba nationala, desi isi iubesc, nedesmintit, si vorbirea lor locala, dialectala. De altminteri, chiar de ar dori-o, nu s-ar putea instrui, cultiva in dialect. Sasii si svabii din romania nu au invatat niciodata in dialectele lor din Ardeal si Banat, destul de departate de limba germana din Germania, ci in limba matca, vorbita la Berlin. Intorcindu-ma la aromanii de buna-credinta, dar neinstruiti, lipsiti de informatia necesara, acestia, ca sa-l citez pe savantul lingvist roman Eugen Coseriu, de la Universitatea din Tubingen, pot sustine ca sunt un alt popor, fiindca nu stiu ca limba lor se vorbeste si in alte parti decit in Grecia, Albania, Macedonia… Daca ar sti, mai intii s-ar mira, si apoi si-ar da seama ca sunt de acelasi neam cu toti romanii. Revenind acum la Chestiunea Aromaneasca, nu pot sa nu-i multumesc fierbinte autorului cartii, pentru darul pe care ni-l facea, inca din tinerete, cind a publicat-o pentru prima dara, in limba germana, in 1971. Si nu pot sa nu-mi exprim mirarea ca excelenta sa lucrare a trebuit sa astepte aproape un sfert de secol pentru a fi, in sfirsit, tradusa si in romaneste! Dar ce sa mai spun de lucrarea capitala, a lui Gustav Weigand, de la sfirsitul secolului al XIX-lea, Die Aromunen, nici astazi tradusa? Inertii ce ne costa atit de mult! ( In grai aroman de Hristu Candroveanu)
[modifică] LIMBĂ SAU DIALECT? de ZAHU PANĂ
La 9 Mai 1905, Sultanul Turciei, Abdul Hamid al II-lea a promulgat Iradeaua (Decretul) prin care se recunostea si se permitea constituirea comunotatilor aromane, in cadrul imperiului otoman. Acest act - primul de acest fel din istoria moderna - venea ca urmare a presiunilor Romaniei pe linga Constantinopol, dupa ce Romania isi dobindise independenta de Stat. Inca din 1897, ministrul roman la Istanbul, Trandafir Giuvara, impreuna cu ministrul Justitiei, G. Giuvara, fiind primiti in audienta de sultan, cautind sa stabileasca relatii de colaborare cu Turcia, dupa ofertele facute acesteia de catre Romania, au solicitat Portii discutarea a patru chestiuni, din care prima era ,,Problema Mitropoliei Romane pentru vlahii balcanici”; dar aceasta cerere nu s-a putut realiza, din cauza intrigilor grecesti si ale Patriarhiei de la Constantinopol. Dupa declansarea razboiului dintre Turcia si Grecia insa, din 1897, marele vizir i-a declarat lui Tr. Giuvara ca daca Romania va incheia un tratat de alianta cu Turcia, problema episcopatului aroman se va rezolva. Conditiile politice erau insa destul de complicate si Romania nu s-a hazardat la un asemenea act. Trecem peste toate jocurile politice ale Marilor Puteri si ale statelor din Balcani, si sa revenim la Iradeaua din 1905. textul acestui act a fost publicat in ,,Le Courrier des Balkans”, Anul II, Nr. 39 din 1905, dupa cum urmeaza: ,,Majestatea Sa imperiala Sultanul, care in sentimentele Sale de inalta dreptate si solicitudine paterna pentru popoarele sale, isi intinde binefacerile si favorurile sale catre toti supusii Sai fideli, fara distinctie de rasa si nici de religie, luind in considerare cererile depuse in urma la picioarele tronului Imperial de catre supusii sai romani, a binevoit sa ordone ca in virtutea drepturilor civile sa se bucure de aceleasi drepturi si titlu, ca si ceilalti supusi nemusulmani, iar comunitatea lor sa-si desemnezi primari, conform reglementarii in vigoare, si membrii romani sa fie admisi egali in consiliile administrative iar facilitatile sa fie acordate de catre instantele imperiale profesorilor angajati de anumite comitete pentru inspectarea si indeplinirea formalitatilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea de noi stabilimente scolare.” De remarcat ca turcii ii numeau pe aromanii din imperiu romani, asa cum apare din textul Iradelei. Faptul ca romania a sprijinit dezvoltarea culturala a elementului aroman din Peninsula Balcanica a iritat atit pe grecii din Atena, cit si Patriarhia de la Constantinopol. Conflictul cu Romania agravindu-se dupa promulgarea Iradelei, guvernul roman a rupt relatiile diplomatice cu Grecia timp de sase ani, pina in 1911. Brutalul amestec al Patriarhiei de la Constantinopol in politica si mai ales ura impotriva culturii in limba lor a aromanilor, nu era o noutate. Patriarhul ecumenic Neofit Duca a trimis o scrisoare catre toate bisericile de sub ascultarea sa, din care citam: Aflu ca se raspandeste cartea unui ratacit al bisericii, a unui oarecare Boiagi. Tinta acestuia este de a combate limba greaca din auzul credinciosilor. Comunicati afurisenia noastra la toti.” V. Diamandi, Romanii din Peninsula Balcanica, p. 103). Cartea cu pricina era o Gramatica, publicata in 1812, la Viena, de la Mihail G. Boiagi, intitulata: Romanische oder Macedo-Wlachische Sprachlehre. Un alt ,,apostol al elenismului”, mare prigonitor al aromanilor, Kosmas Etolianul, a fost canonizat pentru acest merit la 10 aprilie 1961, ca ,,Sfint universal al Ortodoxiei”. Este lunga prigoana-genocid, aplicata de elenism aromanilor, dar acesta aste rolul istoricilor, sa o scoata la iveala. Daca totusi am citat cateva exemple, pe care le-am adus la cunostinta publica, faptul nu este o premiera sa se datoraste actiunii intreprinse de unii renegati ai aromanilor din Grecia, cit si din alte tari - din pacate si din Rominia - care nestiind sau netinind seama ca exista o disciplina stiintifica, numita Istorie, care consemneaza datele trecerii prin lume a indivizilor si popoarelor, si oricit de tendentioase sunt autoevaluarile subiective, aceasta stiinta le corecteaza in timp, stabilind adevarul. Falsii palicari - descendenti din spita gindirii gen Roller - au terminat cu tracorominismul latinitatii din Balcani, devenind peste noapte greci puri de la Atena, mai puri chiar decit grecul din anecdota, grecul - grec adevarat, el se rade pe uscat; si cum asa greci curati nu gasesti nici la Atena, s-au autodescoperit unii in Romania… Ar fi ridicol si ineficient sa mentinem un dialog cu ei! Problema grava aparuta in ultima decada - de cind cauza arominilor este o limba diferita de limba romana, sau este un dialect al ei. Toate studiile lingvistice atestate de Academia Romana - si insusire de forurile lingvistice internationale - au stabilit ca vorbirea aromanilor sau macedo-romanilor este un dialect al limbii romane, al doilea ca importanta, dupa dialectul daco-roman, pe structura caruia s-a format limba romana, moerna standard - si inaintea dialectelor megleno-romin si istro-roman. Confrati de-ai nostri, mai orgoliosi si mai temperamentali, poate ca in buna parte dezamagiti de abandonarea aproape totala din parte Romaniei a aromanilor dupa cel de al doilea razboi mondial, militeaza acum activ si cam… dupa ureche, pentru ideea ca graiul aroman sa fie considerat limba si nu dialect. Chiar au aparut in acest sens publicatii noi, si ce este mai grav, s-a trecut la un brigandaj cultural, o piraterie literara ca in codru! Nu este admis sa se publice operele unor academicieni, poeti, oameni de cultura ce n mai sunt in viata, intr-o grafie mutilata, cu care cei decedati n-ar fi fost niciodata de acord. Sunt drepturi de autor, iar Academia Romana ar fi prima care sa ceara respectaea lor. Cit priveste abandonarea aromanilor - ca de altfel a tuturor romanilor din jurul Romaniei, peste 10 milioane - de catre politica externa a Romaniei, trebuie tinut seama de faptul ca Romania, dupa ocupatia ruseasca di 1944, s-a aflat in capitulare totala si neconditionata fata de colosul comunist din Rasarit si a trecut la distrugerea propriei culturi si spiritualitati, sub enuntul neiertator al Moscovei. Limba romana este astazi ca o insula izolata, asaltata de valurile tuturor uraganelor politice contemporane: valul limbii moldovenesti”, valul ,,limbii Bucovinei de nord”, unde s-a decretat scrierea limbii romane in caractere cirilice, si cum… valul semidoct care vrea sa se cheme ,,limba aromana”. Acesta este un prim aspect al problemei. Al doilea aspect, ignorat de cei ce sunt departe de domeniul si legile lingvisticii, este acela ca graiul aroman el insusi este neomogen, nu este inca binedefinit. Pastrat oral pina in secolul trecut, culegatorii de folclor si literatura populara aromana s-au izbit de greutati datorita evolutiei dialectului de la un grup la altul de vorbitori ai lui. Din observatiile personale, am gasit urmatoarele deosebiri intre grupul farserot si grupul gramustean: farsirotii nu au in vorbire lor locala i (a), de provenienta slava, in timp ce ea abunda la gramosteni, inlocuind in mare parte vocala a, intrebuintata de farseroti. Iata, exemple, la farseroti: mani, pani, sambata, dumanica, frandza, macari, fuga, casa, hoara, etc. La gromsteni, aceleasi vocabule, pronuntate cu t: mini, ptni, simbiti, duminici, frindzi, fugi, casi, hoari etc. La farseroti nu exista decit mult rar a protetic, aproape generalizat la gramosteni: raman, ros, rau, lari, landarusi, namuzi etc. La gramosteni e mult mai frecvent a protetic: arman, aros, arau, alari (spalare), alindirusi, animuzi… La farseroti, cind in mijlocul cuvintului se intilnesc doua consoane, una cade, in timp ce la gramosteni se mentine. Ex.: iar - iarna, cara - carni, var - virnu, ahat - ahintu etc. Farsoretii pastreaza vocalele in interiorul cuvintului, gramostenii le elimina: ficior - fcior, cicior - cior, usat - msat, sutat - tutit, stit. Corectarea literara a tuturor acestor diferente se poate face apelind la limba romana literara/standar, care este daco-romana evoluata pe baza studiilor lingvistice. Nu mai insist asupra unor particularitati dialectale, care n-au disparut nici din graiurile limbii daco-romane, cum sunt regionalismele: cheatra-piatra, chicior-picior (cicior, in arom.), chept-piept, aiu (al’iu, in arom.) - usturoi etc. Suntem la inceput de cristalizare a unitatii dialectului aroman spre limba culta romaneasca. Populara sau culta, vorbita sau scrisa, literatura dialectala aromana a evoluat in ultimul secol in poezie si proza, dar dincolo de acest prag, dialectul devine neputincios, pentru ca niciodata un dialect nu poate deveni o alta limba, dincolo de matricea limbii comune, de care apartine. Nu putem vorbi de discipline stiintifice in aromana. Este ridicol sa credem ca putem avea studii de chimie, matematica, medicina, mecanica, biologie sau fizica in ,,aromana”. Orice incercare de acest gen este sortita esecului, ea devenind caricaturala, asa cum se dovedeste o recenta publicare a unui ,,Abetsedar Armanescu”, unde se fura din limba romana si se stilcesc cuvintele, doar-doar sa nu semene a…romanesti! De ce ,,Abetsedar”? Ca sa sune ca in Makedonia-Scopie si a …alfabetul din Freiburg? Abetedar pronunta slavo-bulgarii, slavii in general, si aromanii din Makedonia, dar nu si cei din Albania, Grecia, care ce trebuie sa faca? Sa adopte pronuntii albaneze si grecesti, poate si alfabetele respective? Tendinta autorilor ,,abetsedarului” semnalat, feroce anti-romaneasca, stupida antiromaneasca visceral, merge atit de departe, incit autorii lui sunt in stare sa saboteze intreaga educatie morala chiar a copiilor. Agramati de-a dreptul, autorii asa-zisului abetsedar ignoreaza insasi cultura universala de sorginte latina. Prima carte de invatamint are la baza primele trei litere latine ale alfabetului, a, b, c. Toate dictionarele si enciclopediile sunt aranjate pe principiul alfabetului laiin. Atunci, de unde au scos acesti ,,autori” ordinea literelor latine a, b, ts ? Cum vor cauta in dictionare viitorii elevi? Acum circa 100 de ani aparea la Bucuresti primul Abecedar Macedo-Roman, pentru scolile din Macedonia! ,,Reformatorii” germano-slavo-greci ai scrierii “aromanesti”, pe care o vom numi barbar-cuniaforma (de la initiatorii ei, Barba si Cunia, dar daca vreti si de la vocabula ce denumeste scrierea …cuneiforma, la fel de… incifrata!, pentru care am avea nevoie de noi Champollioni) puteau cerceta cit de cit cum au scrisinaintasii lor aromini, ajunsi academicieni, savanti in ale lingvisticii, si abia atunci sa fi treut la …stupide inovatii, daca le-ar mai fi dat mina! Poate sa socheze cumva tonul cam dur cu care tratez aceasta dezertiune de la adevar si noralitate, privind aromana, scrierea ei, problema aromana in general, coborita de unii in ridicol. Dar suntem la ora unei mari raspintii, cind trebuie sa ne clarificam optiunile. Pentru aceasta, apelam la probele de netagaduit, furnizate de vorbirea noastra de toate zilele, dincolo chiar de indreptarul ce ni-l refera lingvistii, intre care si nume ale unor mari invatati aromani. De aceea, prezint, in cele ce urmeaza, un tablou sinoptic de filologie comparata intre vorbirile: macedo-romana/aromana; daco-roman; si italiana. Din tablul urmator se poate vedea ca dintr-o suta de cuvinte luate la intimplare, din mai multe domenii, 50 de cuvinte aromane sunt identice ca pronuntare cu daco-romana; 47 de cuvinte au aceeasi radacina, cu mici deosebiri fonetice dialectale; 2 cuvinte au in daco-romana si un echivalent strain (dovleac, turcism, in loc de curcubeta), zapada, de origine slava, in locul regionalismului nea, neaua, pastrat si in aromana, si un singur cuvint din 100 fiind la daco-romani imprumutat din slava, nisip, in locul lat. arena, la aromani arina. In comparatie cu italiana, avem 62 de cuvinte asemanatoare, din aceeasi matrice, cum este pecora, pentru oaie, cuvint pierdut pe parcurs, de aromani si de daco-romani, desi initial era comun si unora si altora; de aici, de la pecora derivind picurar la aromani si regionalismul pacurar, in daco-romana. Problema aromanilor este una national-romaneasca, si nimeni nu o poate revendica in folos personal, sau de grup. In conjunctura internationala actuala, ea trebuie pusa cu toata seriozitatea si sustinuta de o puternica demonstratie statistica, lexicala, gramaticala, istorica si politica. Pentru aceasta insa este nevoie de o reprezentanta liber aleasa, in modul cel mai democratic, care sa fie un organ validat a vorbi in numele tuturor aromanilor. Din experientele de pina acum, tarile balcanice cu o puternica minoritate aromana, calca in modul cel mai grosolan toate posibilitatile de manifestare culturala a aromanilor, iar o reprezentare plenipotetiara, in afara de cea romaneasca este inca foarte greu de realizat, chiar in mod deosebit in prezent. Manifestarile aromane sporadice in acest sens, lipsite de consistenta si autoritate, prestanta, unele chiar dominate de oportunism cras, de interes personal sau de grup, apar mai des in ultimul timp, dar cel mai adesea ele merg impotriva sensului firesc.
SOLUTII DE SUPRAVIETUIRE ETNICA - pentru aromanii din Balcani Toata lumea stie foarte bine - inclusiv dragii nostri guvernanti - ca un popor, precum aromanii, nu poate supravietui ca atare, decit in doua conditii: 1) Sa traiasca intr-un stat propriu, ocrotit de niste granite sigure, recunoscute in plan international, si 2) Sa coexiste in alta tara, cu o autonomie culturala numai, recunoscind suveranitatea statului in care traieste. Cea dintii conditie este exclusa pentru fratii nostri din Balcani, poporul macedo-roman/aromanii din Peninsula, desi ei se afla aici ca bastinasi, urmasi ai tracilor localnici romanizati incepind inca dinainte de Hristos, dupa cucerirea si apoi transformarea in provincie romana a Macedoniei isorice si a Epirului in anul 168 si respectiv 148 i.d. Hr. Aromanii ar fi avut acest drept, pe care si l-au si exercitat in cadrul Vlahiilor lor balcanice medievale din secolele X-XI (Vlahia mare, Vlahia Mica, Vlahia de Sus), ca si al cunoscutului Imperiu Romano-Bulgar din sec. XII-XIII (1186-1256). Istoria este Istorie insa, si ea trebuie recunoscuta, acceptata asa cum s-a produs: aceste formatiuni statale aromane la care am facut referire nu mai exista demult, iar aromanii nu pot decit sa primeasca verdictul istoriei asa cum este, fie si dur, foarte dur; ceea ce nu inseamna insa citusi de putin ca ei trebuie sa dispara din lume, ca etnie distincta in Peninsula Balcanica, de la Veria pina in Pind, Epir si in Macedonia! Ramine perfect posibila pentru aromani insa cea de a doua situatie: sa coexiste in statele balcanice, avand autonomie culturala si recunoscind, cum este si firesc, suveranitatea si integritatea teritoriala a Greciei, Albaniei, Macedoniei-Scopie, Bulgariei etc. a) Sa aiba scoli si biserici romanesti, in limba romana - limba romanilor de pretutindeni in lume. Asa cum le-au si avut pina dupa ultimul razboi mondial (si incepind din 1864, cind se deschidea la Tirnova prima scoala romaneasca pentru aromani, in districtul Bitolia din Macedonia). Ar fi solutia cea mai usor de realizat, fiindca in acest caz nu s-ar mai pune problema manualelor scolare si a cadrelor didactice, a bibliotecilor necesare pentru invatamint, cultura, acestea putind fi asigurate de Romania, cum a facut-o si in trecut tara noastra. Aceasta solutie insa, in mod absurd si paradoxal, nu pare a fi agreata de tarile balcanice, ca si de o parte dintre romanii insisi, la peste 50 de ani e la inchiderea fostelor scoli romanesti. Statele balcanice se tem de forta de iradiere a scolii romanesti, de cultura romaneasca in general, de nivel european; iar un procent de aromani, la care am facut referire, instruiti in ultimele 5 decenii in limbi straine - greaca, albaneza, macedo-slava, bulgara, sirba - se pare ca si-au pierdut constiinta etnica, considerindu-se de acum greci, albanezi, bulgari, sirbi…La care s-ar adauga si un alt procent infim de ,,fundamentalisti” ce, fie din ignoranta, fie din meschine interese personale, se socotesc/ se viseaza popor neolatin aparte, deosebit de poporul roman, desi acesti ,,musulmani” vorbesc un dialect romanesc, ei insisi stiind asta!
==Moştenirea culturală a luptei naţionale româneşti sud-dunărene== de Emil Tircomnicu
Neamul românesc risipit în spaţiul sud-est european trebuie să aibă ca centru de iradiere şi susţinere culturală statul român. Comunităţile româneşti de peste hotare trebuiesc considerate ca factor de apropiere între statele naţionale în care vieţuiesc şi statul român, prin împărtăşirea aceloraşi valori culturale europene. În privinţa comunităţilor româneşti de la sudul Dunării există câteva caracteristici istorice care au dus la disoluţia ideii românismului şi la unele neclarităţi la nivel comunitar şi naţional. Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că statul român, intrat sub ocupaţie comunistă, nu a mai intervenit vreme de 50 de ani în sprijinirea cultural-naţională a comunităţilor sale, precum şi datorită politicilor dure de deznaţionalizare şi asimilare etnică duse de statele naţionale balcanice, fără excepţii. Pe teritoriul României, aromânii veniţi prin colonizare în Cadrilater, apoi transferaţi în Dobrogea la schimbul de populaţie din anul 1940, trebuie să fie consideraţi (cum de altfel se şi cosideră membrii acestei comunităţi) ca o comunitate românească, provenită din arealul balcanic, colonizată în România (patria mamă) datorită sentimentelor româneşti pe care nu şi le mai puteau afirma în contextul istoric respectiv, în spaţiul autohton de provenienţă. Ei reprezintă o comunitate culturală, cu tradiţii, obiceiuri specifice datorită împrumuturi locale şi convieţuirii o lungă perioadă între alte neamuri, cu caracteristici proprii dar şi comune elementului românesc, vorbind un dialect al limbii străromâne. Dacă ne referim la aromâni, cei ce cântau imnul „Părinteasca Dimândare” luptau pentru triumful ideii românismului balcanic. Constantin Belimace compunea poezia din disperare pentru soarta fraţilor aromâni răspândiţi în spaţiul sud-dunărean, ameninţaţi cu deznaţionalizarea. Imnul este un blestem pentru cei care îşi uitau limba, simbol al românităţii lor. Astăzi, nu se pot confisca simbolurile naţionale în interes mărunt etnocentrist. Lupta eroică a românismului balcanic este parte integrantă a istoriei naţionale.
Prin neimplicarea statului român în sprijinirea comunităţilor sud-dunărene a luat naştere un proiect cosmopolit prin care se încearcă legitimarea unui popor vlah în Balcani. Agenţii acestui proiect, cei care promovează diferenţierea dintre vlah şi român, încearcă să realizeze o unitate la nivel internaţional (elitist) al comunităţilor „vlahe”, consecinţa fiind previzibilă: dezastru la nivel naţional prin scindare comunitară. Acest proiect, dacă ar intra în vederea centrelor de putere mondiale, în funcţie de interesele proprii, poate deveni factor de presiune naţională. Situaţia a fost sesizată printr-un extraordinar simţ naţional, de vlahii timoceni din Serbia, care au pus semnul de egalitate între vlah şi român. Proiectul românesc trebuie să fie unul al pacificări zonale, folosind aromânii din românia ca punte către comunităţile de la sud de Dunăre. Statul român trebuie să sprijine cultural supravieţuirea latinităţii orientale ca factor de progres, civilizaţie şi diversitate în spaţiul balcanic prin păstrarea tradiţiilor, dialectelor şi coloraturii etnice zonale, prin ceea ce este propriu acestora. Încrâncenarea de păstrare şi afirmare a unui dialect al limbii române trebuie văzut prin ceea ce poate lega şi nu despărţi, prin legătura pe care o crează între aromânii dobrogeni şi aromânii balcanici şi nu prin ruperea acestora de românitate. Supravieţuirea dialectelor limbii române (istro-român, megleno-român şi aromân) aparţin miracolului etnic românesc, puterii de rezistenţă şi regenerare naţională, etnogenezei şi istoriei românităţii. Acest proiect se poate realiza doar prin concursul statelor balcanice care trebuie să renunţe la politicile de deznaţionalizare aplicate în ultimii 100 de ani. Aromânii au şansa să se salveze doar într-un climat de linişte şi concordie naţională. Interesul naţional românesc trebuie să fie văzut în integrarea cât mai rapidă a tuturor statelor balcanice în Uniunea Europeană. Rămânerea în afara Uniunii a unor state şi integrarea altora, ca şi dezechilibrele economice zonale, pot duce la grave dezechilibre şi alimenta ideologiile formării „statelor mari”. Statele balcanice trebuie să înţeleagă imperativul momentului şi să acorde drepturi pentru comunităţile româneşti respectând tratatele internaţionale semnate. Analizând istoric, proiectul românesc de până la primul război mondial a fost cel de susţinere a Imperiului Otoman (până în 1913), formarea unei Macedonii independente, crearea unui stat albano-român sau sprijinirea Serbiei în detrimentul Bulgariei care a tot agitat spectrul revizionismului după congresul de la Berlin. După Marea Unire de la 1918 România militează pentru realizarea unor înţelegeri defensive la nivel regional, cum ar fi Mica Înţelegere (1921, între România, Iugoslavia şi Cehoslovacia - practic, astăzi, cele două state nu mai există!) şi Înţelegerea Balcanică (1934, între România, Iugoslavia, Turcia şi Grecia). Au existat unele variaţii în politica de sprijinire a comunităţilor de la sud de Dunăre, care atinge un maxim în timpul războiului (1940-1944). După 1947 România nu mai face demersuri la nivel internaţional în sprijinirea acestora. Perioada de tranziţie prin care a trecut statul român după 1990 a făcut ca, pe plan intern, să existe o maximă bunăvoinţă faţă de minorităţile naţionale, dar pe plan extern să se realizeze foarte puţin în sensul obţinerii de drepturi similare românilor de peste hotare. Astfel, a devenit „foarte avantajos” în România să fi minoritar, multe persoane din familii mixte declarându-se aparţinând minorităţilor etnice, în speranţa obţinerii de avantaje materiale, atât din partea statelor nucleu cât şi din partea statului român, care a susţinut „foarte generos” aceste minorităţi. În acest timp, comunităţile româneşti din sudul Dunării au întâmpinat numeroase dificultăţi în afirmarea ca minorităţi naţionale, în unele din aceste state nefiind nici astăzi recunoscute. În timp ce în România este un avantaj să fi minoritar, în statele balcanice se poate fi chiar periculos să-ţi afirmi identitatea etnică. Nu ne putem mira de confuzia care domneşte astăzi în rândul acestor comunităţi româneşti.
[modifică] Traiasca Romania Mare Legionara
Ma numesc ioan pena si am originii puternice armane. Ce vreau sa spun este faptul ca romania a privit armanii dintotdeauna ca niste frati si romanii au recunoscut armanii ca fiind de acelasi singe si armanii sau bucurat de iubire din partea romanilor (romanii fiind singura natie care a facut acest lucru )armanii fiind de-al lungul timpului cei mai patrioti romani din cate au existat,Papanace fiind cel mai perseverent in obtinerea drepturilor romanilor si armanilor in propria lor tara adica Romania.Chiar nu se observa originea comuna a celor doua dialecte (pt. ca nu sunt limbi distincte)chiar trebuie sa ne cautam nod in papura singuri,ramanii sau format din uniunea dacilor(cei mai nordici thraci) si a romanilor, iar armanii din uniunea thracilor sud-dunareni cu romanii;adica avem acelasi sange si de la mama si de la tata.Eu ma simt roman si arman in acelasi timp deoarece pt. mine nu exista diferente intre noi ci numai diferente cauzate de trecerea anilor(daca ne-am fii dezvoltat in acelasi stat si Mihai Viteazul ar fii cucerit Stambulul aveam acuma cel mai puternic stat din regiune armanii ar fii avut tara pe care au visat-o chiar in locurile stramosesti si nu la nord de dunare.Atunci diferentele de dialect erau insesizabile.
- Nu înţeleg ce anume criticaţi la acest articol, dacă criticaţi ceva. În orice caz, dacă doriţi să contribuiţi la dezvoltarea sau corectarea articolului va trebui să veniţi cu date bibliografice: cine, cînd şi unde a publicat afirmaţiile pe care le introduceţi în text. Deci în nici un caz nu puteţi veni cu teorii şi impresii personale, chiar dacă sînteţi convins că aveţi dreptate.
- Teoria despre formarea românilor şi aromânilor din traci de două feluri (nord- şi sud-dunăreni) este nouă pentru mine. În prezent se acceptă ca fiind cea mai probabilă ipoteza conform căreia aromânii s-au desprins din trunchiul românilor acum 1000-1500 de ani, deci nu s-au format separat. Dar dacă veniţi cu surse serioase care propun o altă ipoteză sînteţi binevenit s-o adăugaţi în articol.
- Controversa dialect - limbă este veche în lumea lingviştilor, şi nu se reduce numai la cazul română + aromână. În general lingviştii români susţin că limba aromână este un dialect al românei. În prezent însă mulţi lingvişti din lume consideră limba aromână ca fiind o limbă separată, deşi foarte apropiată de română. Toată dilema se învîrte de fapt în jurul a două chestiuni: una lingvistică (Ce este acela un dialect?) şi una politică (Deci în Grecia şi Albania trăiesc români?). — AdiJapan ☎ 22 martie 2006 13:05 (EET)
[modifică] Curierul Naţional Sâmbată, 18 Martie 2006 publică un interviu cu Prof. Barba
articol Scrisori catre acasa Mereu vitreg, adevarul macedoromânilor! prof. Vasile Barba, Freiburg, Germania Ugo 3 aprilie 2006 12:55 (EEST)
[modifică] Un articol despre aromânul Gigi Becali publicat azi de Ziua
- Şi ce rost îşi are în articolul despre aromâni? Chestia asta chiar îmi displace. Nu se face referire la adevăratele valori de origine armână. Sincer nu m-aş mândri cu o "personalitate" ca Gigi Becali. Şi cu nici un fel de trecut "legionar". Nu pot să mă pronunţ pentru că nu fac parte din comunitatea armână, dar cred că ştiu câte ceva.Elerium | Mesaje către Elerium 11 aprilie 2006 22:55 (EEST).
-
- Elerium, articolele trebuie scrise obiectiv, fără a alege ce e "bun" de ce e "rău" (noţiuni care şi aşa sînt relative).
- Pe de altă parte sînt de acord că articolul de faţă trebuie doar să conţină o listă de personalităţi aromâne, cu legături la articolele respective, fără să intre însă în detalii şi fără poze. Cine vrea să citească despre acei oameni se poate duce la acele articole. — AdiJapan ☎ 12 aprilie 2006 07:44 (EEST)
-
-
- Elerium&AdiJapan: 'Oară bună' (pe aromână) sau 'Bună-ţi oara' la fiecare in parte (cum zic farserotii). Sau cum zic daco-românii 'Sa fie într-un ceas bun!'. Cred ca fără poze articolul e prea arid. Imaginile îşi au rolul lor şi 'condimentează' respectiv nuanţează articolul. Uneori ele au o tentă vag ironică. La polul opus al imaginii cu 'războinicul luminii' Becali se poate vedea imaginea profesorului Barba, un aromân mai fin, de altă 'şcoală' şi caracter. Cum bine zice Adi Japan "bun" si "rău" sunt noţiuni care pot fi relative. Trecutul legionar al aromânilor e un fapt bine stabilit, nu are sens să-l măturăm (şi ascunde) sub preş. Până la 80% din studenţii aromâni din perioada interbelica au fost gardişti (deasemenea mulţi dintre cei nu neapărat şcoliţi, cum au fost părinţii lui Becali). 'De la vlădică la opincă' cum se zice în 'bobor'. Oricât de mult mi-ar repugna conexiunea legionară a aromânilor: ea a existat şi se pare, vai, ca revine violent la suprafaţă. Eu cred că articolul trebuie să fie înainte de toate echilibrat si nepărtinitor, şi asta fara a deveni sec, prea academic sau inhibat. 'Tabuurile de dragul tabuurilor' sunt un reflex ce-l evit instinctiv. Haideţi să avem o discutie deschisa pe aceasta temă. Care e parerea voastră? Ugo 12 aprilie 2006 14:23 (EEST)
-
-
-
-
- Părerea mea e simplă: toate informaţiile de natură enciclopedică şi susţinute de bibliografie cinstită îşi au locul în articol. Aşa cum foarte bine spui, ceea ce afirmăm în articol trebuie să fie echilibrat şi nepărtinitor.
- În legătură cu pozele lui Becali şi Barba, părerea mea e că aceste poze stau mai bine la articolele respective, dar dacă vrei neapărat să le pui şi aici, nu mă opun. — AdiJapan ☎ 12 aprilie 2006 17:20 (EEST)
-
-
- AdiJapan nu cred că m-am făcut înţeles. Nu judecam bun - rău ci existent - inexistent şi deplângeam lipsa unor informaţii despre adevăratele personalităţi armâne. Nu am cum să neg legăturile armânilor cu legionarii, dar parcă se bate prea multă monedă pe acest aspect. Mai ales că şi Becali "ar vrea" să fie tot un "exemplu" în genul ăsta. Îmi vine greu să cred că Becali este o figură simbolică a armânilor. Mai bine lipsesc imaginile, decât o astfel de imagine. Oricum nu avem cum să judecăm noi, ci istoria, timpul. Nu ştiu de ce Ugo aduce aminte de tabuuri, pentru că nu cred ca legiunea să fie un tabuu aici. Elerium | Mesaje către Elerium 12 aprilie 2006 20:24 (EEST).
- Elerium, tu spui, ca să te citez, 'Îmi vine greu să cred că Becali este o figură simbolică a armânilor'. Conform unui recent sondaj de opinie Becali este unul din cei mai populari politicieni români. Este, de departe, cel mai popular personaj de origine aromâna care face politică in clipa de faţă in Româniavezi recent sondaj INSOMAR. Mai popular decât fostul ministru ţărănist al culturi si actor de renume Ion Caramitru (pe care personal îl prefer de un milion de ori) sau decât fostul vice-premier şi senator Mircea Ciumara (de care toţi au uitat deja). Poate trebuie sa discutăm, delimităm noţiunea de 'figura simbolică' respectiv cea de 'figură populară' (care se bucură de mare popularitate în rândurile alegătorilor). Interesant subiect de seminar, nu?
Sigur, putem să ne prefacem că Becali e doar o furtuna intr-un pahar cu apa sau putem sa ne îngropam capul in nisip. Eu personal nu cred ca putem ignora in clipa de fata 'fenomenul' Becali, 'a Berlusconi on the making'? (oricât de efemer sau durabil s-ar dovedi a fi). În altă ordine de idei am numeroase poze cu aromâni legionari 'în acţiune' pe care deliberat nu le folosesc pentru ca ar parea ostenative. Nu cred ca ele si-ar afla rostul in wikipedia. Asta doar ca sa nu crezi ca 'pedalez' pe o singura temă. Dupa cum bine ştim, e penibil ca cineva sa se foloseasca de wikipedia in scopuri propagandistice. În clipa de fata in presa serioasa din Grecia apar o mulţime de articole care îi acuză pe aromâni/vlahi de sentimente legionare (vezi articol Kathimerini). E aceesi veche politica de victimizare ca sa nu spun intimidare. Păcat ca nu ştiţi greceşte sa le cititi şi voi. Eu prin natura lucrurilor, am poate acces la un orizont mai larg si poate văd lucrurile altfel decât din perspectiva strict românească. Am incercat sa echilibrez articolul din ro.wikipedia tocmai în acest context. Orice adaosuri, editări suplimentare sunt mai mult decât binevenite Ugo 13 aprilie 2006 12:01 (EEST)
[modifică] Când s-au 'separat' dialectele limbii române?
discurs de recepţie al Acad. Gh. Mihăilă
Una dintre dovezile unitatii celor patru dialecte ale limbii noastre, a caror separare a avut loc prin secolele XIII-XIV, dupa slavizarea in mare masura a populatiei romanesti dintre Dunare si Balcani, precum si din vechea Serbie, o constituie prezenta celor mai multe cuvinte autohtone - 82% si, respectiv, 71% din cele 115 -, pe langa cele sensibil mai numeroase mostenite din latina, in dialectele sud-dunarene: aromân, meglenoromân si istroromân Ugo 13 aprilie 2006 13:31 (EEST)
[modifică] Cotidianul Ziua despre 'Lupoaica', organizatie de dreapta a aromanilor din Grecia, care au pactizat cu ocupantii italieni
Ultimele declaratii becaliene de dupa incidentele de la Bistrita au adus la urechile noastre retorica zbierata a "jertfei de sange" si "cruciada impotriva coruptiei si starpirea hotilor care jefuiesc tara". Etc. Un Etc. extrem de periculos si inadecvat la spirala istoriei. Care Etc. conjugat cu refacerea Manastirii Maglavit de catre acelasi ultramediatizat personaj, unde penumbra lui Petrache Lupu deja aduna mii de pelerini, cat si asociat cu vizita intempestiva la Sf. Munte Athos, contureaza "bazinul electoral" si "nisa de audienta" a unui nou tip de legionarism romanesc. Baza populara a miscarilor de extrema dreapta in Romania a fost mult mai mare decat se accepta printr-o istorie inca nu bine studiata. (Ce stim noi de "Lupoaica", organizatie de dreapta a aromanilor din Grecia, care au pactizat cu ocupantii italieni, ca apoi o intreaga comunitate sa "beneficieze" de reactia violenta a grecilor, in marea lor majoritate antifascisti. Faimosul "OHI !" (NU!) al generalului Metaxas a condus reactia de impotrivire armata la ocuparea tarii de catre puterile Axei. La noi, Dictatul de la Viena a fost acceptat printr-un trist Consiliu de Coroana, care a si dus apoi la abdicarea lui Carol II-lea si instaurarea regimului forte al generalului Ion Antonescu. Ce a iesit stim bine! Daca mai adaugam si incredibilul fapt ca publicatii legionare "Crez legionar", "Puncte cardinale" plus acelasi periculos Etc. se vand la chioscuri bine-merci, ca afise de acelasi tip sunt peste tot in centrul Bucurestilor - adevarat, din goana masinii nu se vad - dar am vazut, pe linia troleibuzului 69, pe dreptunghiul de plasma, ca INFO, comemorarea mortilor lui Mota si Marin!? Ceva nu este in ordine, dar lucreaza activ in subterana.Ugo 10 mai 2006 11:49 (EEST)
[modifică] Copyright
Nu, Ugo, pasajul introdus de Radu84 în articol (şi pe care ai făcut bine să îl ştergi) nu se poate pune nici în pagina de discuţii, pentru că este un articol din revista „Rost”, protejat de drepturi de autor. Radu84 ar fi făcut bine să ne spună numai adresa de unde a copiat textul:
http://www.romfest.org/rost/iun2003/aromanii.shtml
Dacă ar fi căutat bine ar fi găsit ce spune revista „Rost” despre articolele pe care le publică: „Preluarea spre publicare a unor articole apãrute în paginile revistei este permisã cu acordul scris al redactiei.”
I-am lăsat un mesaj de avertizare lui Radu84 în acest sens. — AdiJapan ☎ 18 mai 2006 13:10 (EEST)
[modifică] Un articol din România Liberă despre mocani si aromâni (macedo-români)
Personal nu împărtăşesc ideile autorului articolului dar le citez ca atare
Familia Median se trage din mocanii saceleni care erau asezati compact pe aria actualului municipiu Săcele, in fostul sat Satulung si Cernatu. Aici, mocanii de origine ortodoxa au convietuit secole de-a randul cu ceangaii de religie romano-catolica, evanghelica si reformata. Pana in 1918, traditia religioasa si populara s-a pastrat cu sfintenie la oierii din Sacele, fiind recunoscuta pe ambii versanti ai Muntilor Carpati. Mocanii saceleni provin din imigrarea de oieri sud-dunareni, macedoromani, de la 1392, consemnata de cronicarii Vasile si Radu Tempea de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (cf. Istoria Bisericilor Ortodoxe Romane din Sacele Brasov de Stefan Casapu, vol. I, editata in 2000). Argumente in favoarea originii macedoromane a mocanilor saceleni aduc si cercetatorii N. Densusianu, Ov. Densusianu, T. Papahagi si Elena Moroianu. Cel mai puternic argument pentru originea sud-dunareana a mocanilor saceleni o reprezinta faptul ca acestia practicau o transhumanta descendenta (asezarile stabile sunt la munte, de unde se coboara la ses pentru pasunat). Respectand acest ritual secular, Gheorghe I. Median pleca cu turmele de oi pe care le detinea in Balta Brailei, unde, pe traseu, se oprea cateva zile in localitatea Bordei Verde de langa Braila, la varul sau primar Gala. Conform autorilor mai sus citati, Dobrogea era zona preferata a mocanilor saceleni in transhumanta lor, creandu-se la Medgidia, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, centrul mocanilor saceleni. O parte din ei s-au stabilit in localitatile Harsova, Vares, Caramurat (azi M. Kogalniceanu), construind o biserica ortodoxa in anii 1881-1882 si o scoala primara. In Dobrogea, tot mocanii saceleni au infiintat Manastirea Cocos. Ugo 14 iunie 2006 12:29 (EEST)
[modifică] EXAGERARE
Articolul legat de "bulgaro-aromani" (termen inventat de autor in totalitate) prezinta numeroase greseli. Graiul gramustean prezinta influente minimale din slavona, nu stiu de unde ati scos-o pe asta cu "bulgaro-aromana"! De ce nu ziceti ca farsilotii vorbesc "albanezo-aromana"?... ar fi o eroare la fel de mare... Prin imprumutul unor cuvinte nu se schimba structura unei limbi si nici identitatea unui popor, IAR ORICUM LIMBA ROMANA ARE INFLUENTE MULT MAI NUMEROASE DIN SLAVONA asa ca nu inteleg unde vreti sa ajungeti cu fraza aceea. Iar oricum, cei care doresc o etnie separata se alfa in minoritate uriasa in randul gramustenilor, sa nu mai vorbim de aromani in general. 86.104.216.79
Fiind cel care sunt vizat in remarcile de mai sus, vă inţeleg punctul de vedere. Dar din pacate (iar părerea nu e doar a mea) există un segment radicalizat al gramustenilor veniti din Bulgaria si grupati incepând de prin 1990 si ceva in jurul Banei Armâneşti care fac agitatie in jurul ideei ca aromanii ar fi persecutaţi in Romania. Acest tip de a privi identitatea aromana azi in Romania imi aminteste de Presedintele Republicii Moldova Igor Voronin care sustine teza potrivit careia moldovenii ar fi fost asupriti de romani etc. Sau de Dl. Sabin Gherman care pretinde ca ardelenii români ar fi maltratati de romanii din Vechiul Regat. N-am facut decat sa inserez aceste realitati in articolul Aromâni Cat despre bulgaro-aromani, se stie ca a existat un Regat medieval al Asăneştilor asa-zis bulgaro-vlah sau bulgaro-roman. Nu stiu cat de relevant (sau oportun) e acest termen azi. Poate aveti dreptate: ar trebui rectificate cateva din formulări Ugo 14 noiembrie 2006 12:08 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
-
- Azi merge legătura.--MariusM 31 ianuarie 2007 22:29 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
--MihaitzaBot 29 ianuarie 2007 16:23 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
--MihaitzaBot 29 ianuarie 2007 16:23 (EET)
- Merge legătura dar trebuie înlocuită cu http://www.fgmanu.net/istorie/sa_nu_ucizi.htm --MariusM 31 ianuarie 2007 22:31 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
--MihaitzaBot 29 ianuarie 2007 16:23 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
--MihaitzaBot 29 ianuarie 2007 16:24 (EET)
[modifică] Legătură moartă
În timpul mai multor rulări automate ale robotului următoarea legătură externă a fost găsită indisponibilă. Verificaţi dacă legătura este într-adevăr indisponibilă şi reparaţi sau înlăturaţi legătura, după caz!
--MihaitzaBot 29 ianuarie 2007 16:24 (EET)
[modifică] Principatul Pindului
Pe en.wiki este un articol despre încercarea aromânilor de a-şi crea un stat naţional în al 2-lea război mondial - en:Pindus-Macedonian Principality (Principatul Pindului). În ce măsură informaţiile sînt corecte şi ar merita incluse şi în acest articol?--MariusM 31 ianuarie 2007 22:26 (EET)
- Întrucât articolul era prea lung am separat istoria într-un articol nou - Istoria aromânilor. Acesta va trebui reorganizat şi incluse referiri la principat. Am observat articolul respectiv pe wiki-en. --R O A M A T A 2007 mesaj 4 februarie 2007 13:53 (EET)
[modifică] ATENTIE MARE
Aromanii sunt o etnie respectabila, insa Becali este o rusine; o rusine pentru aromani si o rusine pentru rasa umana. Va rugam frumos scoateti poza si numele lui din pagina. Wikipeida isi pierde prestigiul in felul asta... mai potrivit ar fi sa puneti poza lui Toma Caragiu.
- Wikipedia este o enciclopedie. Subiectele din articole sînt discutate sub toate aspectele lor, nu numai părţile plăcute. De altfel una din regulile de bază ale Wikipediei, cea numită a punctului de vedere neutru, ne obligă să fim obiectivi în descrierea subiectelor.
- Prestigiul Wikipediei se cîştigă nu prin înfăţişarea selectivă a părţilor bune, ci prin acoperirea cît mai largă a tuturor aspectelor.
- Mulţumim pentru propunerea privind Toma Caragiu. Un coleg al meu deja a introdus fotografia în articol. — AdiJapan ☎ 17 februarie 2007 11:01 (EET)
