Barajul Suliţa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Barajul Suliţa | ||
|---|---|---|
| Lacul Drăcşani | ||
| Realizatori | ||
| Inginer proiectant baraj | ||
| Inginer gospodărirea apelor | ||
| Şef şantier execuţie | ||
| Institut de proiectare | ||
| Executant | ||
| Beneficiar | ||
| Amplasament | ||
| Râul | Sitna | |
| Bazinul hidrografic | Prut | |
| Localizare | judeţul Botoşani, România | |
| Latitudine | ||
| Longitudine | ||
| Coordonate geografice | ||
| Anul începerii execuţiei | ||
| Anul dării în funcţiune | {{{anterm}}} | |
| Barajul | ||
| Tip | {{{tip-baraj}}} | |
| Cota coronamentului | 81.35 m.d.M. | |
| Înălţimea barajului | 5.85 m. | |
| Lungimea la coronament | 610.00 m. | |
| Lăţime la bază | m. | |
| Volumul barajului | mii. m³. | |
| Lacul de acumulare | ||
| Volumul lacului | 6.82 mil. m³. | |
| Suprafaţa lacului | 574 km². | |
| Lungimea lacului | 8,00 km. | |
| Lăţimea maximă | km. | |
| Lungimea ţărmului | km. | |
| Nivelul retenţiei normale | 90,00 m.d.M. | |
| Adâncime maximă | m. | |
| Bazin de recepţie | km². | |
| Debit mediu | {{{debit-mediu}}} m³/s. | |
| Folosinţe | Irigaţii, piscicultură, combaterea inundaţiilor | |
| class="hiddenStructure" | ||
| editează acest cadru | ||
Cuprins |
[modifică] Istoric
Iazul Drăcşani există încă dinaintea primului război mondial, fiind realizat printr-un mic baraj de pământ, construit cu mijloace locale, care inunda o zonă mlăştinoasă din lunca râului Sitna. În anul 1925, ţăranii din comunele învecinate Flămânzi (astăzi oraşul Flămânzi), Lunca şi Suliţa s-au constituit într-o obşte care a cumpărat de la foştii proprietari, fraţii Fischer, lacul Drăcşani precum şi o suprafaţă de pădure învecinată. Obştea era formată din 182 de familii: 66 din Flămânzi, 85 din Lunca, 26 din Suliţa şi 5 din alte sate. Iazul era utilizat în principal pentru piscicultură.
În perioada regimului comunist, iazul a fost naţionalizat. Au fost executate lucrări de supraînălţare a barajului, mărindu-se volumul acumulat, asfel încât să poată fi folosit şi pentru irigaţii, şi realizându-se şi o tranşă pentru atenuarea undelor de viitură. Această extindere a fost posibilă şi în urma realizării derivaţiei Siret-Sitna, care a suplimentat debitele naturale ale Sitnei cu debite suplimentare din Siret. Odată cu modernizarea barajului s-au modernizat şi descărcătorii de ape mari, astfel încât să corespundă noilor standarde şi s-a executat o protecţie amonte a barajului din plăci de beton.
[modifică] Barajul
Barajul de pământ, omogen, are o înălţime de aproximativ 5,85 m şi o lăţime la coronament de 6,50 m. Pentru evacuarea apelor mari barajul are un deversor de suprafaţă. Golirea de fund, relativ mică, are o capacitate de descărcare este de 8,00 m³/s. Capacitatea redusă a golirii de fund se explică prin considerente economice din momentul supraînălţării barajului, când mărirea golirii ar fi impus costuri suplimentare relativ ridicate.
Pentru evacuarea debitelor maxime, barajul are două deversoare. Primul cu cota crestei la 78,30 m.d.M., corespunzând barajului iniţial era insuficient, astfel încât exista un risc ridicat de deversare şi de rupere a barajului. Cu ocazia supraînălţării barajului s-a construit un al doilea deversor, cu cota crestei la 79,80 m.d.M., care permite evacuarea fără pericol a debitelor maxime de calcul, corespunzătoare clasei de siguranţă a barajului.
[modifică] Lacul de acumulare
[modifică] Caracteristicele lacului de acumulare
La nivelul retenţiei normale, 78,00 m.d.M., lacul avea, în momentul realizării, un volum total de 6,82 milioane m³ din care 6,7 milioane m³ volum util, volumul mort fiind de 0,12 milioane m³ fiind cel mai mare din câmpia Moldovei. În momentul de faţă însă, o parte însemnată a lacului a fost colmatată din cauza aportului mare de aluviuni. Lacul are o lungime de 8 km şi o suprafaţă de 574 ha., adâncimea medie a lacului fiind de abea 1,16 m.
La nivelul maxim, volumul total al lacului este de 19,4 milioane m³, volumul rezervat pentru atenuarea undelor de viitură fiind de 12,7 milioane m³, din care 2,7 milioane m³ între cotele celor două derversoare şi 10,0 milioane m³ peste cota deversorului superior.
Golirea de fund fiind insuficientă pentru evacuarea aluviunilor, în lipsa unor spălări, lacul de acumulare este supus unei colmatări accentuate care este greu de oprit. Cu toate acestea în momentul de faţă nu sunt luate în considerare lucrări de remediere a situaţiei.
În prezent, lacul de acumulare este folosit în principal pentru piscicultură şi pentru irigaţii. În ultimul deceniu însă suprafeţele irigate din lac au scăzut, folosinţa principală fiind în prezent piscicultura. Iazul are o producţie anuală de circa 400 de tone de peşte.
Cu toate că debitele naturale ale Sitnei sunt suplimentate prin derivaţia Siret-Sitna, în perioadele de vară atât din cauza prelevărilor de debite pentru folosinţe cât şi din cauza evaporaţiei nivelul apei în lac scade şi concentraţia în săruri a apei creşte.
[modifică] Calitatea apelor
Apa lacului Drăcşani are un caracter slab alcalin, având un pH care variază între 7,8 – 8,6.
După gradul de saturaţie al oxigenului dizolvat, cuprins între 75,4 – 135,9 %, lacul se încadrează în categoria lacurilor oligotrofe, apa putând fi considerată de calitate corespunzătoare dezvoltării faunei acvatice. Acest parametru este însă contrazis de alte măsurători, astfel:
- încadrarea organică, exprimată prin CCO-Cr (19,4 – 74,9 mg O2/dm3 ) şi CBO5
(9,0 – 24,3 mg O2/dm3) a prezentat similar anilor precedenţi valori ridicate caracteristice apelor „degradate”;
- valorile nutrienţilor, azotul mineral total (2,3 – 8,5 mg/dm3) şi ale fosforului total
(0,69 – 0,46 mg/dm3), au încadrat apa lacului în categoria eutrofă;
- fitoplanctonul, dominat de clorofite, cianobacterii, diatomee şi euglenofite, a
evidenţiat valori ale densităţii fitoplanctonului cuprinse între 1024320 – 3020667 ex/dm3 iar cele ale biomaselor cuprinse între 10,2 – 11,2 mg/dm3.
Analizele efectuate scot în evidenţă o eutrofizare avansată a lacului. Această eutrofizare este datorată atât apelor uzate deversate în râul Sitna în zona oraşului Botoşani precum şi din poluarea difuză de pe terenurile agricole din bazin. Eutrofizarea este agravată de faptul că lacul are goliri de fund mici, care împiedică evacuarea apelor de pe fundul lacului.
[modifică] Probleme patrimoniale ale lacului Drăcşani
După 1989, urmaşii foştilor obşteni au constituit o nouă obşte pe care au înscris-o la tribunal şi au cerut restituirea iazului naţionalizat. Rezolvarea cererii este îngreunată de faptul că legislaţia în vigoare nu a inclus propunerilor unora din parlamentari referitoare la restituirea iazurilor către obşti. Rezolvarea problemei patrimoniale este îngreunată de faptul că iazul, deţinut în prezent de Administraţia Domeniilor Statului este administrat de societatea “Piscicola” (fosta întreprindere piscicolă a judeţului care a fost privatizată) ale cărei acţiuni sunt deţinute, în majoritate de asociaţia salariaţilor. În anul 2004, societatea “Piscicola” a preluat concesia iazului pe o perioadă de 49 ani.
În plus, în urma lucrărilor de refacere a iazului, suprafaţa actuală este mai mare decât cea expropriată. Astfel, după actele deţinute de locuitori, ei ar avea dreptul de a revendica o suprafaţă de 550 ha din suprafaţa totală actuală de 700 ha.
[modifică] Bibliografie
- Ţurcanu, Eliza – The pond Drăcşani -http://www.youngreporters.org/article.php3?id_article=1048
- Studiu privind Alimentarea cu Apă şi Igienizarea în Mediul Rural
(RFP 4654RO/B.1/3a/3.5/017). Evaluarea situaţiei actuale
