Beclean, Braşov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Beclean


[[Imagine:\|80px\|Stemă]]

Judeţ

Braşov

Atestare

1473

Primar

Maican Ioan, PNL, din 2004

Suprafaţă

67,09 km²

Populaţie (2002)

1.551

Densitate

23,14 loc./km²

Amplasare

46°19′N 25°18′E

Sate

Beclean, Boholţ, Calbor, Hurez, Luţa

Cod poştal

507010

Sit web

ro [ ]

{{{note}}}

Beclean (maghiară Betlen, germană Badlinen) este o localitate din judeţul Braşov, Transilvania, România.

[modifică] Situare geografică

Poziţia geografică: 46º19' latitudine N, 25º18' longitudine E.

Becleanul, aflat în vechea Ţară a Făgăraşului, este aşezat de o parte şi de alta a DN1, la 3 km vest de Făgăraş. Străbătut de râul Săvăstreni, afluent al Oltului. Din punct de vedere administrativ, de comuna Beclean aparţin satele: Beclean, Boholţ, Calbor, Luţa şi Hurez.

Suprafaţa totală a comunei: 6709 ha, din care 25 ha intravilan şi 5900 ha extravilan. Comuna numără 885 gospodării la o populaţie de cca. 1600 locuitori.

[modifică] Istoric

Satul este menţionat pentru prima dată într-un document din 17 mai 1473, emis la Bucureşti de către domnitorul muntean Radu cel Frumos, sub forma „Sâtlani”: „A binevoit Domnia Mea cu a sa bunăvoinţă, cu inima mea curată şi luminată şi am dăruit această atotcinstită şi cu frumoasă faţă şi preacinstită, care este deasupra tuturor cinstelor şi darurilor, această de faţă poruncă a domniei mele, jupânului Stoica Naneş şi vărului lui, Tatomir şi nepoţilor lui, Manea şi Stoica [...], ca să le fie satele anume: jumătate din Sâtlani şi Râuşorul tot şi Copăcelul tot şi la Voila jumătate şi Ucea toată, să le fie de ocină şi ohabă, pentru că le-au dobândit de la Domnia Mea cu slujbă” ^[1].

Mai apoi, Becleanul va apărea în mai multe documente şi în mai toate urbariile (recensămintele) efectuate de autorităţile maghiare de-a lungul secolelor XVI-XIX (1560, 1576, 1637, 1640, 1649, 1656, 1680, 1688, 1713, 1726, 1758, 1766, 1772, 1787-1789, 1808-1809 şi 1819-1820^[2]).

Satul dobândeşte statut de "oppidum" în secolul al XVII-lea, cu unele scutiri de dări şi slujbe, scutiri care sunt confirmate de statutele Ţării Făgăraşului încă din secolul al XVI-lea, la 1560 - 1570^[3].

[modifică] Demografie

Populaţia comunei a crescut o dată cu trecera timpului, de la 89 familii în 1733, la 110 familii în 1761 (totalizând 470 de persoane), iar mai apoi sărind la 156 familii la jumătatea secolului XIX, în 1846^[4]. La sfârşitul aceluiaşi secol, comuna Beclean (satele Beclean, Boholţ, Calbor şi Hurez) număra deja 1.061 suflete, din care 1.040 de religie ortodoxă^[5]. După masivul val de emigrări spre Lumea Nouă de la începutul secolului XX, la recensământul din 1927 au fost numărate în Beclean 270 familii, totalizând 1.230 locuitori^[6]. Un deceniu şi jumătate mai târziu, în 1941, populaţia Becleanului scăzuse la 1.131 de persoane, dovadă că procesul emigraţionist nu încetase total după 1918^[7].

Astăzi, localitatea numără cam 1.600 de persoane.

[modifică] Economie

În comună se practică: exploatarea pământului, cultivarea cartofului prin asociaţii şi societăţi agricole, morărit şi panificaţie, comerţ cu amănuntul, pescuit, zootehnie. De asemenea, Becleanul deţine o serie de firme de construcţii.

[modifică] Turism

Atracţiile turistice ale comunei sunt: zona Boholţ, mănăstirea Făget lângă autostrada Braşov - Borş şi lacul de agrement Fântâniţa Crăiesei.

[modifică] Învăţământ

În Beclean există trei şcoli de 8 clase şi trei grădiniţe.

Prima atestare documentară a satului Beclean din judeţul Braşov (1473)	Biserica ortodoxă din Beclean, judeţul Brasov (construită în 1804)	Pisania bisericii din Beclean	Interiorul bisericii din Beclean
Fragment de pictură - Biserica ortodoxă din Beclean	Curtea bisericii din Beclean	Steagul ţeghiului tăbăcarilor din Beclean (fondat în 1643)	Şcoala veche din Beclean (1876-cca.1980)

[modifică] Note

1. ^ Documenta Romaniae Historica, vol. I, seria B. Ţara Românească, Bucureşti, 1966
2. ^ Ştefan Meteş, Situaţia economică a românilor din Ţara Făgăraşului, vol. I, Cluj, 1935
3. ^ Antal Lukacs, Ţara Făgăraşului în Evul Mediu, secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999
4. ^ Ştefan Meteş, Viata bisericească a românilor din Ţara Oltului, Sibiu, 1930
5. ^ Cornel Diaconovici, Enciclopedia Română ASTRA, tomul I, Sibiu, 1898
6. ^ Constantin Stan, Şcoala poporană din Făgăraş şi de pe Târnave, vol. I, Făgăraşul, Bucureşti, 1928
7. ^ Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii, Bucureşti, 1944