Borobudur
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Patrimoniul Mondial UNESCO
The World Heritage
|
|
 |
|
|---|---|
| Nume | Templul Borobudur |
| (Numele în engleză) | Borobudur Temple Compunds |
| (Numele în franceză) | Ensemble de Borobudur |
| Ţara | Indonezia |
| suprafaţa | 2.500km² |
| Criterii UNESCO | (i), (ii), (vi) |
| Titularizare | 1991 |
| Site web | Site oficial UNESCO |
Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest (7° 36´29“S, 110° 12´14“E),de provincia Javaneză, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume. Este construit în formă de piramidă cu baza pătrată de 118 m lungime.
Borobudur a fost considerat un "kumagara" (structură acoperită) şi acceptat a fi sălaşul lui Buddha Sakyamuni pe când se afla în pântecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca învăţăturile lui Buddha să fie reprezentate vizual. În acelasi timp s-a dorit sugerarea prezenţei puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii clădirii. Intenţia ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esenţei cosmice şi atotputernice a lui Buddha.
Numele de Borobudur provine din cuvintele în sanscrită "Vihara Buddha Uhr" şi care înseamnă Mănăstirea budistă pe deal (înălţime).
Cuprins |
[modifică] Istorie
Această piramidă colosală a fost construită de către conducătorii dinastiei Sailendra, între anii 750 şi 850. Istoria templului este controversată, datele exacte fiind foarte puţine, dar potrivit tradiţiilor, primul arhitect a fost Gunadharma. Recent s-a stabilit că Borobudur nu este un palat regal, aşa cum se credea la început, ci un loc de veneraţie pentru budişti. Încheiată la 26 mai în anul 824, construcţia a fost ridicata de Regele Samaratunga şi fiica sa Pramodawarddhani. Borobudur reprezinta de fapt un altar în care sălăşuia Buddha. Dovezile se bazează mai ales pe inscripţiile în piatră, găsite la reşedinţa Kedu, pe o lespede cunoscută sub numele de Kayumwungan sau Karangtengah. Când a fost pentru prima dată tradusă în limba olandeză în anul 1950, de către profesorul Casparis, mai mulţi experţi şi-au exprimat îndoiala cu privire la înţelesul acestei inscripţii şi nu au considerat-o o dovadă concludentă. Până în ziua de azi, marea majoritate a concluziilor s-au bazat pe seama reliefurilor sculptate pe pereţii templului.
După calculele specialiştilor, forţa de muncă pentru construirea templului a fost imensă pentru a putea ridica şi transporta cele două milioane de blocuri de piatră cu un volum de 60.000 de metrii cubi, greutatea totală fiind de aproximativ 3.500.000 de tone.
După declinul budist şi schimbările de guvernare în Java, Borobudur a fost abandonat, la puţin timp după construire, şi secole la rând a fost uitat sub straturi de cenuşă vulcanică, provenite de la Vulcanul Merapi. Legendele mai spun că regiunea unde se află templul a fost abandonat de către localnici de frica furiei vulcanului. Deabia în 1814, pe când Sir Thomas Stamford Raffles guverna Java, templul a fost curăţat, impunându-se din nou prin valoarea s-a monumentală.
[modifică] Restaurarea monumentului
Pe la începutul secolului 20, coloniile olandeze au început restaurarea templului dar apa a început să se infiltreze în sol punând în pericol de surpare monumentul. Din păcate, în 1896, guvernul coloniei Olandeze a luat impresionantă cantitate de piatră aparţinând monumentului: 30 de plăci cu reliefuri, 5 statui ale lui Buda, 2 lei din piatră, cateva pietre kala, scări şi porţi ale templului, făcândule cadou regelui Siamului care vizita Indonezia.
O altă restaurare a început în 1973 în tipul preşedintelui Suharto şi a durat 11 ani, valoarea estimată restaurărilor fiind de aproximativ 25 de milioane de dolari, costurile în mare parte fiind suportate de către UNESCO.
[modifică] Structura templului
Este construit în formă de piramidă, cu baza pătrată, lungimea bazei măsurând 118 m. Templul este contruit în şase terase pătrate, aşezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre vârf. Vazut de sus , Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult dispărute, dar se spune că piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele.
De la intrarea principală, în partea de est, pelegrinii înconjurau templul în sensul acelor de ceasornic, pe coridoarele teraselor până în vârf unde se află monumentul principal, stupa. Drumul parcurs de pelegrini este de aproximativ 5 km până în vârf. Pereţii coridoarelor sunt reliefuri, însumând 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 de metrii pătraţi şi 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste şi aspecte ale vieţii de acum 1000 de ani în Java, acoperind 600 de m părtati. Lungimea coridoarelor sculptate este de arproximativ 2500 de metri ,însumând circa un milion de plăci sculptate. Unii budişti spun că acest monument este o „carte gigantică“ ilustrând viaţa lui Budha Sakyamuni şi principiile sale.
[modifică] Nivelul Kamadhatu
Monumentul a fost conceput ca o viziune budistă a cosmosului, în piatră, începând cu samsara- de pe pământ - şi urcând spre nirvana - raiul budist. Structura templului se împarte în trei nivele, fiecare reprezentând câte o diviziune a cosmologiei Buddhiste. Trei nivele sunt Kamadhatu (o lume a dorinţelor), Ruphadhatu (sfera tranziţională) şi Arupadhatu (sfera perfecţiunii, spirituală, iluminării). La baza monumentului sunt o serie de reliefuri reprezentând o lume dominată de pasiune şi dorinţe (Kamadhatu-primul nivel), în care cei buni sunt recompensaţi cu reâncarnarea în forme de viaţă superioare iar cei răi sunt pedepsiţi luând forme inferioare, demonice, după legile Karma. Primele 117 panouri descriu mai multe acţiuni care conduc la unul şi acelaşi rezultat iar 43 de panouri demonstrează rezultatele acţiunilor care au un singur efect. Aceste reliefuri şi scenele carnale sunt ascunse cu blocuri de piatră deoarece ulterior a fost consolidat monumentul cu o bază mai stabilă, dar unele se mai pot vedea în partea de sud a monumentului. Cel puţin 160 de panouri au fost sculptate în jurul acestui nivel, însumând circa 13 000 de metri cubi de rocă vulcanică.
[modifică] Nivelul Rupadhatu
Reliefurile de la nivelul Rupadhatu arată povestiri din manuscrisurile poemului epic Lalitawistara, Jataka-Avadana şi Gandavyuha.120 de panouri, reliefuri din Lalitavistara, povestesc viaţa lui Budha Gautama Siddhartha. Încep cu naşterea lui Prinţului Budha din raiul Tushita, care a fost izolat de lumea de afară află de misterul bolii, al morţii şi a vieţii de ascet, a căutat libertatea în meditaţie. După o lungă şi grea căutare, în final a atins cel mai înalt nivel de meditaţie, revelaţia lui Budha. Povestirile din manuscrisurile Jataka arata naşterile repetate ale lui Budha înainte de naşterea ca Prinţ. Reliefurile care povestesc Avadana nu îl arată pe Budha, ci pe alte personaje legendare. Primele 20 de panouri reliefează Sudhanakumaravana.
[modifică] Nivelul Arupadhatu
Pe ultimele trei trepte de pe partea superioară a templului, în formă circulară peste baza rectangulară se găsesc cele 72 de stupe spectaculare ca formă şi mărime, arată ca nişte clopote. Acestea sunt dispuse în trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), şi acoperă fiecare câte o altă statuie a lui Dhyani Budha Vajrasattic. În centru se află stupa principală care alcătuieşte vârful piramidei. Forma circulară simbolizează eternitatea fără inceput şi sfârşit, sfera perfecţiunii şi iluminării, nirvana.
[modifică] Statuile lui Buda
În templu se găsesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a născut de 504 ori, înainte de a se naşte ca Prinţ Siddhartha, sub diferite forme de zeu, rege, prinţ, învăţător, hoţ, sclav, şi de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioară, maimuţă, cal, ţestoasă, etc. 432 de statui ale lui Buda se află dealungul coridoarelor şi alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, puţin vizibile, fiind acoperite de stupe.
Statuile sunt dispuse astfel:
- -92 de statui îl reprezintă pe Manushi Budha şi sunt aşezate pe primul coridor;
- -276 de statui îl reprezintă pe Dhajani Budha, aşezate în câte o nişă, la fiecare colt al templului în direcţia punctelor cardinale, la nivelul Kamadhatu;
- -64 de statui ale lui Dhyani Budha Vairocana, la etajul 5 dispuse în nişe separate;
- -72 îl reprezintă pe Dhyani Budha Vajrasattic, aşezat în cele trei terase circulare, nivelul Arupadhatu, unde se află şi stupele.
Se spune că cei ce reuşesc să îi atingă picioarele sau mâinile lui Buda din stupa, vor avea noroc.
[modifică] Comemorări importante
În fiecare an, la începutul lunii mai, se organizează ceremonia Waisak de comemorare a naşterii prinţului Siharta; atingerea nirvanei- revelaţia lui Budha şi moartea prinţului Siharta, denumit şi Budha Sakyamuni
[modifică] Internaţional
În 1991 Templul Borobudur a intrat în Patrimoniul Mondial recunoscut de UNESCO după următorele criterii
- i-reprezintă o operă de artă genială creată de om
- ii-exprimă o importantă valoare interschimbabilă între valorile umanităţii în timp, în cultură, în impunerea arhitecturală, în arta monumentală şi design la nivel mondial
- vi-este asociată unor evenimente şi tradiţii vii, credinţeţi şiideologiilor cu lucrări de artă de semnificaţie universală
