Cardinal Secretar de Stat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cardinalul Secretar de Stat este conducătorul Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun. În această calitate coordonează relaţiile politice şi diplomatice ale Sfântului Scaun, îndeplinind astfel atribuţiile de prim-ministru al Bisericii Catolice.
Din anul 2006 această funcţie este îndeplinită de Tarcisio Bertone.
Cuprins |
[modifică] Date generale
Cardinalul secretar de Stat prezidează Secretariatul de Stat al Vaticanului,cel mai vechi şi mai reprezentativ, relevant dicaster al Curiei romane.
De pe timpul pontificatului papei Inocenţiu al X-lea (1644 - 1655) secretar a fost întotdeauna un cardinal.
În cazul în care acest oficiu devine vacant, un cleric – nu cardinal – poate acoperi această însărcinare de prosecretar de Stat, exercitând funcţiile sale normale, până în clipa în care se găseşte o substituire apropriată sau prosecretarul este creat cardinal în Concistoriul imediat următor.
Cardinalul Secretar de Stat, în calitatea de responsabil al activităţii politice şi diplomatice a Sfântul Scaun|Sfântului Scaun]], este considerat „prim-ministru” al Vaticanului. Începe şi încheie mandatul său cu papa care l-a numit.
Până pe 15 septembrie 2006 această funcţie a fost deţinută de cardinalul Angelo Sodano: numit de papa Ioan Paul al II-lea (1978 - 2005) la 29 iunie 1991. Primul său mandat l-a încheiat odată cu decesul papei care l-a numit, pe 2 aprilie 2005,şi – deşi înaintat în vârstă – a fost reconfirmat pe 21 aprilie 2005 de noul papă Benedict al XVI-lea.
Pe data de 22 iunie 2006 a fost făcută publică numirea ca secretar de stat a arhiepiscopului de Genova, cardinalul Tarcisio Bertone, care în felul acesta va lucra pe mai departe alături de Joseph Ratzinger în cel mai important dicasteriu al curiei romane după toţi acei ani petrecuţi în activitate în calitate de Secretar la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. Cardinalul T. Bertone a intrat în funcţie pe 15 septembrie 2006.
[modifică] Lista cardinalilor secretari de Stat din 1644 până în 2006
[modifică] Secolul al XVII-lea, sau Începutul
- Giovanni Giacomo Panciroli (1644 - 1651);
- Fabio Chigi (1651 - 1655); mai apoi Papa Alexandru al VII-lea (1655 - 1667);
- Giulio Rospigliosi (1655 - 1667); apoi Papa Clement al IX-lea (1667 - 1669);
- Decio Azzolini (1667 - 1669);
- Federico Borromeo (1670 - 1673);
- Francesco Nerli (1673 - 1676);
- Alderano Cybo (1676 - 1689);
- Giambattista Rubini (1689 - 1691);
- Fabrizio Spada (1691 - 1700);
[modifică] Secolul al XVIII-lea
- Fabrizio Paolucci (1700 - 1721) (primul mandat);
- Giorgio Spinola (1721 - 1724);
- Fabrizio Paolucci (1724 - 1726) (al doilea mandat);
- Niccolò Maria Lercari (1726 - 1730);
- Antonio Banchieri (1730 - 1733);
- Giuseppe Firrao (1733 - 1740);
- Silvio Valenti Gonzaga (1740 - 1756);
- Alberico Archinto (1756 - 1758);
- Ludovico Maria Torriggiani (1758 [[- 1769);
- Lazzaro Opizio Pallavicini (1769 - 1785);
- Ignazio Boncompagni Ludovisi (1785 - 1789);
- Francesco Saverio de Zelada (1789 - 1796);
- Ignazio Busca (1796 - 1797);
- Giuseppe Doria Pamphili (1797 - 1799);
[modifică] Secolul al XIX-lea
- Ercole Consalvi, prosecretar (1800); cardinal secretar (1800 - 1806); ;
- Filippo Casoni]] (1806 - 1808);
- Giuseppe Doria Pamphilj, prosecretar (1808);
- Bartolomeo Pacca, prosecretar (1808 - 1814);
- Ercole Consalvi (1814 - 1823);
- Giulio Maria della Somaglia (1823 - 1828);
- Tommaso Bernetti, prosecretar (1828 - 1829) (1° primul mandat);
- Giuseppe Albani (1829 - 1830);
- Tommaso Bernetti, prosecretar (1831); cardinal secretar (1831 - 1836) (al doilea mandat);
- Luigi Lambruschini (1836 - 1846);
- Pasquale Tommaso Gizzi (1846 - 1847);
- Gabriele Ferretti (1847 - 1848);
- Giuseppe Bofondi (1848);
- Giacomo Antonelli (1848) (primul mandat);
- Anton Francesco Orioli (1848) (ad interim);
- Giovanni Soglia Ceroni (1848);
- Giacomo Antonelli (1848 - 1876) (al doilea mandat);
- Giovanni Simeoni (1876 - 1878);
- Alessandro Franchi (1878);
- Lorenzo Nina (1878 - 1880);
- Lodovico Jacobini (1880 - 1887);
- Mariano Rampolla del Tindaro (1887 – 1903);
[modifică] Secolul al XX-lea
- Rafael Merry del Val y Zulueta (1903 - 1914);
- Domenico Ferrata (1914);
- Pietro Gasparri (1914 - 1930);
- Eugenio Pacelli (1930 – 1939); ma apoi Papa Pius al XII-lea (]]1939]] - 1958);
- Luigi Maglione (1939 – 1944);
- sede vacante (1944 – 1952) prin decizia papei Pius al XII-lea, care a desfăşurat chiar el şi funcţia de secretar de Stat.
- Domenico Tardini protosecretar pentru afacerile extraordinare ale Bisericii (1952 - 1958);
- Giovanni Battista Montini protosecretar pentru afacerile ordinare ale Bisericii (1952 - 1954); în 1954 na fost numit arhiepiscop de Milano şi de aceea a lăsat această funcţie: în 1963 a fost ales papă şi a pontificat cu numele de Paul al VI-lea (1963 - 1978);
- Domenico Tardini (1958 – 1961);
- Amleto Giovanni Cicognani (1961 – 1969);
- Jean-Marie Villot (1969 – 1979);
- Agostino Casaroli (1979 – 1990);
- Angelo Sodano (26 giugno 1991 – 15 settembre 2006);
[modifică] Secolul al XXI-lea
- Tarcisio Bertone (15 settembre 2006 ― ).
[modifică] Articole legate de această temă
- Camerleng
- Curia romană
- Sfântul Scaun sau Santa Sede
