Catedrala Sfântul Iosif

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Catedrala "Sfântul Iosif" este Catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

A fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcţiei este cel romanic, având însă îmbinate şi elemente gotice. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din Bucureşti, fiind în acelaşi timp un monument de arhitectură.
Acest articol legat de creştinism este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!

Parohia teritorialã a Catedralei "Sfântul Iosif", cu perimetrul separat de cel al parohiei Bãrãtia, a fost înfiintatã în anul 1900. Din registrele matricole ale parohiei rezultã cã primul botez s a celebrat în 4 februarie 1884, iar prima cãsãtorie în 3 mai 1884, pe când încã nu erau complet terminate lucrãrile de constructie si de amenajare a clãdirii Catedralei.

Catedrala "Sfântul Iosif" este catedralã metropolitanã si arhiepiscopalã. Ea a fost construitã între anii 1873-1884 dupã planurile arhitectului vienez dr. Friedrich Schmidt. Este în stil romanic, combinat cu elemente gotice, având 40 m lungime si 22 m lãtime.

Ctitorul Catedralei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregatia Cãlugãrilor Pasionisti, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de Bucuresti. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credinciosii din Bucuresti, de la diferite personalitãti înstãrite, dar si de la binefãcãtori din strãinãtate, cunoscuti sau prieteni ai Episcopului Paoli.

Executia lucrãrilor a fost condusã de cãtre cãlugãrul pasionist olandez, arhitect prin formatie, Alfons Zegers, chemat special, de la mãnãstirea pasionistilor din Dublin (Irlanda), la Bucuresti, de cãtre Episcopul Paoli. începând cu anul 1880, lucrãrile în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch.

Piatra folositã la constructie a fost adusã din carierele de la Russe (Bulgaria), iar cãrãmizile au fost fabricate sau achizitionate din Bucuresti si localitãtile învecinate.

Lucrãrile de constructie au început cu absida altarului, cu ample amenajãri pentru ridicarea si consolidarea terenului.

Lipsa fondurilor necesare ca si izbucnirea Rãzboiului de Independentã din 1877 au fãcut ca lucrãrile sã înainteze foarte greu, în etape, pânã în anul 1883, toamna târziu, când s au încheiat.

În ziua de vineri, 15 februarie 1885, a fost celebratã Sfânta Liturghie Pontificalã de cãtre Arhiepiscopul Ignatiu Paoli pentru consacrarea si inaugurarea Catedralei "Sfântul Iosif". Arhiepiscopul era înconjurat de toti preotii sãi, de seminaristii care studiau la seminarul din Cioplea si de reprezentantii autoritãtilor civile: delegatul Consiliului de Ministri, ministrul Afacerilor Externe, presedintele Senatului, Prefectul politiei, primarul Capitalei, întregul Corp diplomatic din Bucuresti.

Altarul mare al Catedralei a fost executat la Roma, din marmurã albã de Carrara,dupã planurile arhitectului Friedrich Schmidt si apoi montat la Bucuresti, de specialistul Niccolo Orassi. Tâmplãria tavanului aparent a fost executatã la Brasov.

Firma Mayer din München a executat vitraliile originale, distruse la bombardamentele din 4 aprilie 1944, cele opt tablouri mari dintre ferestrele absidei cu scene din viata Sfântului Iosif si a Sfintei Familii, cele sapte medalioane de pe peretii navei centrale, mozaicul "Maica Domnului" si cei doi îngeri de deasupra portalului exterior al Catedralei, ca si sculpturile din lemn ale amvonului si ale bãncii pentru Sfânta împãrtãsanie.

Pictura decorativã a navei centrale a Catedralei a fost executatã de cãtre Georg Roder din München, iar pictorul Fr. Elsner a executat pictura decorativã din capela baptisteriului si din navele laterale ale Catedralei. Îmbrãcarea în stucaturã a colonadelor, stâlpilor si a peretilor este opera maestrilor italieni, fratii Aterio.

Vitraliile actuale sunt concepute si executate de sotii Natalia si Ion Brodealã în 1980. Rozeta mare de deasupra orgii si douã vitralii de la cor si baptisteriu sunt executate în anul 1985 de artistul Dorin Dãnilã.

La ridicarea palatului resedintã a Arhiepiscopului, în 1925, s-a construit un turn în care au fost montate cele sase clopote ale Catedralei.

Policandrele de la altarul principal si sfesnicul pentru lumânarea pascalã au fost cumpãrate de la Paris.

Orga Catedralei este una dintre cele mai bune orgi de concert din România. Este o orgã actionatã de un sistem pneumatic electric, are 3 claviaturi, 3375 de fluiere, 54 registre principale si alte 36 registre auxiliare, cu ample posibilitãti de combinatii cerute de tehnica concertelor. Ea a fost construitã si montatã de firma L. Wegenstein din Timisoara în anul 1930, înlocuind orga montatã în 1892 de firma Merklin din Paris.

Catedrala "Sfântul Iosif" a suferit avarii însemnate în urma cutremurelor de pãmânt din anii 1929, 1940, 1977, 1986 si 1990, ca si din cauza bombardamentelor americane din 4 aprilie 1944 si a celor germane din 24 25 august 1944. Mai ales cutremurul din 4 martie 1977 a distrus multe din dotãrile interioare si exterioare ale Catedralei.

Dupã fiecare cutremur, Catedrala a fost reparatã si consolidatã, dar numai pe portiuni, pânã când, în anul 1991, au fost începute lucrãri complexe de consolidare dupã un plan conceput de ing. prof. Alexandru Cismigiu. Aceste lucrãri au fost executate dupã un plan gândit unitar pentru întregul edificiu al Catedralei. în anul 1986, au fost terminate lucrãrile de picturã din Catedralã, începute de pictorul Toma Lasconi si finalizate de echipa condusã de Petru Ciobãnicã.

Catedrala "Sfântul Iosif" este cea mai cunoscutã, cea mai mare si cea mai frecventatã bisericã din Bucuresti. Prin stilul si prin atmosfera interiorului sãu, se impune ca loc ce îndeamnã la rugãciune si la cãutarea comuniunii cu Dumnezeu. Ea este cunoscutã si ca lãcas de culturã, cãci, pe parcursul anilor, în aceastã Catedralã au avut loc concerte renumite de muzicã pentru orgã, cu orchestre sau coruri, multi artisti si voci celebre.

Catedrala "Sfântul Iosif" este declaratã monument de artã si arhitecturã.

Initial, parohia Catedralei a avut un teritoriu foarte mare, aproximativ jumãtate din suprafata Bucurestiului. în anii 1990 1991, pentru o mai bunã si eficientã pastoratie a credinciosilor, au fost înfiintate 6 noi parohii: "Preasfântul Mãrturisitor"; "Preasfânta Inimã a lui Isus"; "Sfintii Petru si Paul" Bãneasa; "Adormirea Maicii Domnului"; "Nasterea Sfântului Ioan Botezãtorul"; "Sfintii îngeri Pãzitori". Acum Catedrala are un teritoriu mic din zona centralã a orasului.

Parohia Catedralei nu are casã parohialã proprie, preotii ei locuind în palatul arhiepiscopal. Catedrala este consolidatã, dar mai necesitã reparatii interioare si exterioare. In urma cutremurului din 1990, au apãrut fisuri la unii pereti, bolti si mai ales în ambulatoriul din spatele altarului. De asemenea s a înlocuit tabla acoperisului, cãci ploua în interiorul Catedralei. Lucrarea este în curs de desfãsurare.

Hramul Catedralei: Sfântul Iosif, sotul Sfintei Fecioare Maria 19 martie.

Primul paroh, mentionat mai întâi ca misionar si mai apoi ca administrator parohial, paroh si canonic, a fost pr. Josephus Baud (1898 1911). Au urmat apoi canonicul Carol Auner paroh (1911 1932); pr. Joseph Schubert, paroh si canonic (1932 1951), când a fost arestat în ziua de 17 februarie; pr. Andrei Despina (1952 1957); pr. Emanuel Kreiss (1957-1960); pr. Emil Kendelbacher a fost vicar substitut (1960 1980); pr. Eugen Szilaghyi - ca vicar econom (1980 1982); pr. Isidor Mãrtincã - paroh si decan (1983 1984); pr. Iosif Cobzaru a fost delegat (1 X 1984 1 VIII 1985) ca administrator parohial; de la 1 VIII 1985 paroh este pr. Eugen Bortos.

Adresa :

Decanatul Bucuresti Nord,

Str. General Berthelot nr. 19, sector 1,

70749 Bucuresti

Telefon : 021 / 201 54 00

021 / 201 54 01, 021 / 201 54 06

Paroh: Pr. Eugen Bortos

Vicari parohiali :

Pr. Ioan Sociu O.M.C. - duhovnic

Programul Cancelariei:

în zilele lucrãtoare la orele : 8 12, 15 19

duminicã si sãrbãtori la orele : 9-12, 15 19

Sfinte Liturghii:

în duminici si sãrbãtori de poruncã, la orele: 7 00; 8 00; 9 00; 10 30; 12 15; 17 00; 18 30

în timpul sãptãmânii, la orele: 7 00; 8 00; 9 00; 17 00; 18 30

duminica la ora 12 15 se celebreazã Sfânta Liturghie în limba spaniolã, în capela Catedralei. Comunitatea spaniolã este formatã în principal din membrii corpului diplomatic din Bucuresti care vorbesc aceastã limbã. Ei sunt pãstoriti de pr. Gilbert Sebastian Iavorschi.

Familii: 480; credinciosi: 1700 persoane.

Catedrala nu are filiale. Nu are cimitir propriu.

Congregatii si asociatii prezente:

o sorã "Notre Dame de Sion" pensionarã ( Sr. Veronica)

12 surori ale Institutului "Sf. Maria", ocupate cu munca în casã, grãdinitã.

o sorã franciscanã (în casã) angajatã la lumânãri.

Caritas parohial care, prin preoti si tineri, cautã sã ajute sãracii parohiei, ca si pe cei care vin la Catedralã cu diverse necazuri.

o asistentã socialã care se ocupã cu problemele specifice în acest domeniu din parohie.

"Pro Deo", "Organizatia Medicilor Catolici", "Organizatia Catolicã" - toate apartinând Arhiepiscopiei.

un dispensar cu un cabinet de medicinã si unul de stomatologie.

Scoala primarã "Sfântul Anton", apartinând Fundatiei "Sfântul Andrei".

Evenimente importante :

Sâmbãtã, 8 mai 1999, în cadrul vizitei în România a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II lea, Sanctitatea Sa a concelebrat, în Catedrala "Sfântul Iosif", Sfânta Liturghie dupã ritul oriental împreunã cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco Catolice din România. La sosire, Sfântul Pãrinte a intrat mai întâi în capela de botez, unde l-a salutat si îmbrãtisat pe Eminenta Sa Cardinalul Alexandru Todea (acum bolnav si paralizat). Este interesant de retinut cã în aceeasi capelã, în noaptea de 19 noiembrie 1950, Episcopul Iosif Schubert l a consacrat în clandestinitate, ca Episcop, pe preotul de atunci, Alexandru Todea.

În Catedralã, Sfântul Pãrinte a rostit o importantã omilie despre miracolul reconcilierii dupã suferintã.