Caz
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În lingvistică, cazul este o categorie gramaticală asociată unui substantiv, pronume sau adjectiv, care exprimă funcţia sintactică a acestuia într-o frază sau raportul semantic al său faţă de procesul exprimat de verb. De exemplu, acuzativul este cazul complementului direct (funcţie sintactică); etativul indică poziţia interiorului din care cineva pleacă (raport semantic cu procesul).
Cazul, aşa definit, se poate exprima în limbi în trei moduri:
- prin locul cuvântului în propoziţie, în raport cu verbul, (în română, complementul direct din cazul acuzativ se află întodeauna după verbul tranzitiv) ;
- printr-o prepoziţie (în română, prepoziţia graţie cere cazul dativ) ;
- printr-un sufix care se lipeşte la finalul substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile flexionare.
Cuvântul caz este folosit cu un sens mai restrâns, atunci când acesta este exprimat printr-un sufix. Ansamblul acelor sufixe cazuale formează declinarea substantivului, adjectivului şi a pronumelui în general. Ansamblul formelor cazuale ale unui cuvânt formează paradigma sa.
Listă de cazuri, în diferite limbi:
