Charles Dickens

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Charles Dickens

Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870), romancier englez.

[modifică] Date biografice

Se naşte la 7 februarie 1812, în Portsmouth, Hampshire, ca fiu al lui John şi al Elizabethei Dickens. În 1817, familia sa se mută în Chatham, Kent, în 1822 mutându-se din nou, în cartierul Camden Town, Londra. Primii ani ai vieţii au fost unii foarte fericiţi, petrecându-şi timpul liber în compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett şi Henry Fielding. Familia sa făcea parte din nobilimea de mijloc şi i-a asigurat educaţia la o şcoală privată, dar totul avea să se schimbe după ce tatăl său a pierdut o sumă mare de bani în distracţii şi străduindu-se să-şi menţină poziţia socială, familia fiind trimisă la închisoarea datornicilor.

La vârsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca să muncească zece ore pe zi în fabrica de cremă de ghete a lui Warren (aflată în apropiere de staţia de cale ferată Charing Cross), pentru şase şilingi pe săptămână. Cu aceşti bani trebuie să-şi achite cazarea şi să încerce să-şi ajute familia. După o perioadă de timp, situaţia familiei se îmbunătăţeşte în urma unei moşteniri venite din partea familiei tatălui.

Familia Dickens iese din închisoarea săracilor, dar mama îl lasă pe Charles să lucreze în continuare la fabrica de cremă de ghete. Dickens n-o va ierta niciodată şi acest resentiment, precum şi situaţia grea a clasei în mijlocul căreia şi-a trăit o parte din copilărie vor deveni teme majore ale operei sale. Avea să-i spună mai târziu biografului său: „Nici un sfat, nici o aprobare, nici o încurajare, nici o consolare, nici un sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, aşa că, ajută-mă, Doamne!” .

Din 1827 a început să lucreze ca funcţionar într-un birou de avocatură, având şansa să ajungă avocat: nu i-a plăcut însă această profesie şi după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare şi călătorind prin Anglia cu poştalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Sketches by Boz” (Schiţe de Boz), Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieţii. În aceşti ani publică primul său roman, „The Pickwick Papers”.

Pe 2 aprilie 1836 se căsătoreşte cu Catherine Hogarth, împreună cu care va avea zece copii. În acest an acceptă un post de editor la Bentley's Miscellany, unde va rămâne până în 1839. Alte două ziare la care a publicat foarte mult au fost Household Words şi All the Year Round.

În 1842, călătoreşte împreună cu soţia în Statele Unite ale Americii, călătorie pe care o descrie în „Notele americane” care vor sta la baza romanului „Martin Chuzzlewit”. Scrierile sale sunt foarte bine primite de public şi se vând la preţuri mari. În 1856, popularitatea şi banii câştigaţi pe cărţi îi permit să cumpere proprietatea Gad’s Hill, acea casă enormă din Higham, Kent, prin care se plimba în copilărie şi în care visase să trăiască.

În 1868 se desparte de soţie, dar aceasta va locui la Gad’s Hill până la moarte. Deşi la început au fost fericiţi, Catherine era acum obosită şi nu-i mai putea oferi lui Dickens energia de care avea nevoie. Primele semne de insatisfacţie apăruseră în 1855, când mersese să se întâlnească cu prima lui iubire, Maria Beadnell, care era de asemenea căsătorită.

Pe 9 iunie 1865, în timp ce se întoarcea din Franţa, unde fusese să o vadă pe Ellen Ternan (o actriţă pe care o cunoscuse în 1857), Dickens este implicat într-un accident de cale ferată în care şase vagoane ale trenului în care se afla alunecă de podul peste care acesta trecea. Singurul vagon de clasa întâi care rămâne pe şine este cel în care se află Dickens, împreună cu Ellen şi mama acesteia. Petrece un timp între viaţă şi moarte, până când vin ajutoare şi când pleacă în sfârşit, îşi aminteşte de manuscrisul neterminat al romanului „Our Mutual Friend” (Prietenul nostru comun) şi se întoarce la vagon. Reuşeşte să evite un posibil scandal, cauzat de prezenţa Ellenei şi a mamei acesteia, dar incidentul lasă urmări grave în starea lui de spirit. Ellen va continua să-i fie prietenă şi, probabil, amantă, tot restul vieţii.

Petrece mult timp în întâlniri cu publicul cititor, unde citeşte din cele mai bune romane ale sale. Fascinaţia sa pentru teatru ca mijloc de evadare din real este reflectată în romanul "Nicholas Nickleby".

Pe 2 decembrie 1867 are prima întâlnire cu cititorii în Statele Unite, la New York. Aceste întâlniri cer însă mult efort şi vor contribui la deteriorarea stării lui de sănătate. Se stinge din viaţă la 9 iunie 1870, în urma unui atac de cord. Este înmormântat în Colţul poeţilor din Mănăstirea Westminster.