Statele Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statele Unite ale Americii este o ţară din America de Nord, situată între Canada, Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statele Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafaţa României. El măsoară peste 4.800 de kilometrii de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi se întinde pe aproape 2.000 de kilometrii de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud). Federaţia alcătuită din 50 de state, dintre care 48 sunt state continentale (enclave), iar două state (Alaska şi Hawaii) sunt exclave, fiind situate în exteriorul teritoriului amintit. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia, pamânt federal obţinut prin donaţie, în proporţii egale, de către statele Maryland şi Virginia.

Cuprins 1 Istoria Statelor Unite ale Americii 1.1 Preistorie 1.2 Colonizarea europeană 1.3 Crearea naţiunii 1.4 Războiul Civil 1.5 Expansiunea 1.6 Secolul XX 1.7 Secolul XXI 2 Geografie 3 Economie 4 Guvernul Statelor Unite ale Americii 5 Cele 50 de state şi un district federal

[modifică] Istoria Statelor Unite ale Americii

[modifică] Preistorie

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, urmărind grupe de animale pentru vânătoare în America. Aceşti indieni americani au lăsat urme ale existenţei lor prin petroglife, şi alte artifacte. E estimat că 2–9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat şi societăţi avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populaţie de 40.000 în anul 1200 î.Hr..

[modifică] Colonizarea europeană

Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele 15 şi 16 au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze locuinţe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.

În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sudvestul Statelor Unite şi Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat în modernitate de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intesivă a coastei de est de Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor până la Războiul de Şapte Ani, când Franţa a cedat Canada şi regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Britania atunci a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei lipseau reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie şi colonizatori au crescut, şi cele 13 colonii au început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.

[modifică] Crearea naţiunii

În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie şi au format Statele Unite. A urmat Revoluţia Americană (1775 - 1783).

Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie fondată în 1777, în 1781 fiind ratificată baza sa - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

[modifică] Războiul Civil

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflicte asupra drepturilor statelor şi lărgirea sclaviei au continuat să crească în intensitate şi au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazată pe bumbac şi doreau să introducă sclavia şi în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a ameliora conflictul, de exemplu Compromisul Missouri şi Compromisul din 1850.

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când şapte state sudice au părăsit Statele Unite şi au format Statele Confederate ale Americii, o acţiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederaţie.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat independenţa tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamaţia de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârşitul confederaţiei, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Consituţiei SUA. Războiul civil a răspuns şi la intrebarea despre dreptul statelor de a părăsi uniunea, şi e considerat un punct focal în istoria ţării, când guvernul naţional a acaparat puteri noi şi extinse.

[modifică] Expansiunea

Pe parcursul secolului 19, naţiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost o filozofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populaţia statelor din est creştea şi imigranţi noi intrau în ţară, mulţi oameni continuu se mutau înspre vest.

Ca urmare la acest proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acţiuni continuă sa aibă implicaţii politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populaţiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecţioase aduse de către europeni şi astfel colonizatori din SUA uşor au acăpărat aceste teritorii goale. În alte instanţe, Indienii americani au fost mutaţi forţat de pe teritoriile lor tradiţionale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acăpărat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esenţial a fost de o natură colonială.

În această perioadă, ţara a devenit o putere industrială şi un centru pentru inovaţie şi dezvoltare tehnologică.

[modifică] Secolul XX

Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitată de către această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost în special mare deoarece Europa, care anterior a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie mondiale

Statele Unite a luptat în Primului Război Mondial şi Al doilea Război Mondial de partea Aliaţilor. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză economică în urma mobilizării pentru al doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorităţii participanţilor la el, însă SUA a suferit relativ puţin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA.

În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean şi Războiul Vietnamez, şi pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenţei Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţie şi de menţinere a păcii, aşa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic.

[modifică] Secolul XXI

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center şi a Pentagon-ului de organizaţie terorista, Al-Qaida, condusa de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul a altor naţiuni, a declarat război contra terorismului, care a inclus acţiuni militare în Afganistan şi Irak.

[modifică] Geografie

Din punct de vedere geologic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi (Rocky Mountains) la vest, zona de podiş şi de munte a Appalaşilor la est, precum şi câmpiile întinse (Great Plains) din partea centrală. Aici se găsesc preeriile imense, care au devenit simbolul cuceririi de noi teritorii şi al vieţii în libertate. Caracteristice pentru America de Nord sunt şi marea diversitate a climei şi bogăţia lumii vegetale.

• Vezi şi: Listă de fluvii din SUA şi Listă de fluvii din America

[modifică] Economie

Datorită condiţiilor naturale propice şi a sporului demografic, industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale(cărbune, petrol,gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlalte state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată în lumea întreagă.

[modifică] Guvernul Statelor Unite ale Americii

[modifică] Cele 50 de state şi un district federal

Alabama Alaska Arizona Arkansas California Colorado Connecticut Delaware Florida Georgia Hawaii Idaho Illinois

Indiana Iowa Kansas Kentucy Louisiana Maine Maryland Massachusetts Michigan Minnesota Mississippi Missouri

Montana Nebraska Nevada New Hampshire New Jersey New Mexico New York North Carolina North Dakota Ohio Oklahoma Oregon Pennsylvania

Rhode Island South Carolina South Dakota Tennessee Texas Utah Vermont Virginia Washington West Virginia Wisconsin Wyoming

Columbia, district federal

Diviziuni politice ale Statelor Unite ale Americii

State Alabama | Alaska | Arizona | Arkansas | California | Colorado | Connecticut | Delaware | Florida | Georgia | Hawaii | Idaho | Illinois | Indiana | Iowa | Kansas | Kentucky | Louisiana | Maine | Maryland | Massachusetts | Michigan | Minnesota | Mississippi | Missouri | Montana | Nebraska | Nevada | New Hampshire | New Jersey | New Mexico | New York | North Carolina | North Dakota | Ohio | Oklahoma | Oregon | Pennsylvania | Rhode Island | South Carolina | South Dakota | Tennessee | Texas | Utah | Vermont | Virginia | Washington | West Virginia | Wisconsin | Wyoming District federal Districtul Columbia Zone insulare Samoa americană | Insula Baker | Guam | Insula Howland | Insula Jarvis | Atolul Johnston | Reciful Kingman | Atolul Midway | Insula Navassa | Insulele Mariana de nord | Atolul Palmyra | Puerto Rico | Insulele Virgine | Insula Wake