Constantin Ipsilanti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Ipsilanti, a fost domnitor în Moldova: 8 martie 1799 - 4 iulie 1801, octombrie 1806 - noiembrie 1806şi al Munteniei: 1 septembrie 1802 - august 1806. A mai fost administrator al Munteniei sub ocupaţia rusească: 27 decembrie 1806 - 31 mai 1807 şi 8-28 august 1807.

A fost fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti şi tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul. Şi-a început cariera ca toţi fanarioţii, devenind dragoman al Porţii, pe vremea celei de-a doua domnii a tatălui său în Ţara Românească (1769 -1797). Făcând în această calitate numeroase servicii Rusiei şi Angliei, adversarele Franţei, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Nu se poate menţine mult timp, tocmai din cauza prea accentuatuli său rusofilism, şi e destituit (1801). Reântors la Constantinopol, continuă cu uneltirile şi casa sa ajunge cuibul agentilor şi intrigilor moscovite, care căutau să-şi reântroneze omul lor.

Convenţia ruso-turcă din 1802, a dat drept ruşilor să se amestece în numirea, menţinerea şi destituirea domnitorilor, prevăzându-se tot în interes moscovit şi fixarea domniilor la 7 ani. În aceste condiţii, Constantin ajunge pe tronul Munteniei. La început, ca om al Rusiei ia câteva măsuri salutare: îi recheamă pe exilaţi şi achită datoriile ţării la Constantinopol, cu scopul de a suprima marile dări. Însă, în curând pune noi dări care apasă ţara. Acestea precum şi marele incendiu al capitalei, groaznicele inundaţii din acea vreme, apoi jafurile pazvangiilor din Vidin, care au ameninţat chiar Bucureştiul, şi cheltuielile lui Vodă, determinate de jocurile politice externe: serbări şi daruri când ambasadorul rus trecea prin Bucureşti, când unor englezi, chiar şi ambasadorului şi consulului Franţei; întreţinea emisari-spioni în Europa pentru a i se raporta totul; alimentarea răscoalelor din Imperiul Otoman, pasvangii, sârbii, paşa din Rusciuc; risipa sfetnicilor săi, aventurieri francezi ca Gaspari, secătuiesc ţara. Cu tot tratatul din 1802 şi cu toată protecţia rusească, Poarta înţelege traădarea lui Constantin, care lucra ca Principatele române să intre sub influenţa rusească, îl destituie şi vrea să-l omoare. Deoarece Rusia şi Anglia protestează energic, Turcia îi dă pace însă nu-şi poate relua tronul pentru că din cauza relaţiilor tensionate ruso-turce, izbucneşte războiul. Numai după ce ruşii ocupă Principatele Române şi Bucureştiul în decembrie, Constantin revine la conducere, fiind însărcinat cu administrarea Moldovei (octombrie - noiembrie 1806). Pentru că ţara era sărăcită, iar ruşii cereau tot timpul bani, el se refugiază în 1809 la Sankt Petersburg, de unde nu se mai întoarce, murind în 1816.

Predecesor: Alexandru Callimachi

Domnitor al Moldovei 1799 - 1801

Succesor: Alexandru Suţu

Predecesor: Alexandru Suţu	Domnitor al Ţării Româneşti 1802 - 1806	Succesor: Alexandru Suţu
Predecesor: Alexandru Suţu	Domnitor al Ţării Româneşti 1806 - 1807	Succesor: Ocupaţie rusă