Dinu Adameşteanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinu Adameşteanu (*25 martie 1913, Toporu / Judeţul Vlaşca - †21 ianuarie 2004, Policoro / Basilicata - Italia) a fost un arheolog de notorietate internaţională originar din România, profesor la Universitatea din Lecce (Italia) şi Director al Şcolii de specializare în Arheologie Clasică şi Medievală la aceaşi universitate. Fratele său, medicul veterinar Ion Adameşteanu, este unul din fondatorii şcolii româneşti de patalogie medicală veterinară.
A debutat ca cercetător pe teren în anii 1936-1937, lucrând împreună cu profesorul Scarlat Lambrino la săpăturile de la Histria în Dobrogea. Aici a luat contact cu metoda fotografiei aeriene şi şi-a dat seama de avantajele acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Şcolii Române din Roma (Accademia di Romania), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei şcoli. La sfârşitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe şantierele arheologice din Siracusa şi Lentini. Din 1951 şi până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetăţii, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reie tema tratata de Vasile Pârvan în "Getica", şi anume relaţiile dintre coloniştii greci şi populaţiile indigene, temă de actualitate şi în cercetările de azi ale istoricilor şi arheologilor. Datorită rezultatelor obţinute în Sicilia cu ajutorul fotografiei aeriene, este chemat în 1961 la Roma de către Ministerul Educaţiei Naţionale al Italiei pentru a fonda noul institut denumit "Aerofoteca", pe care l-a condus până în 1964. În acest institut, unic în felul lui în Europa şi America, au fost adunate fotografiile aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial, realizate de forţele aeriene ale Italiei, Marii Britanii, Germaniei şi Americii privind teritoriul Italiei, o foarte bogată sursă pentru reconstituirea topografiei antice. Rezultatele cercetărilor din Sicilia au fost publicate împreună cu Orlandini în trei volume dedicate cetăţii Gela şi teritoriului antic al coloniei în "Notizie degli Scavi Monumenti Antichi" ale Academiei Naţionale dei Lincei şi în alte reviste, ca "Revue Archeologique", "Archeologia Classica", "Bollettino d'Arte".
În 1964, Adameşteanu este chemat să fondeze şi să conducă "Soprintendenza alle Antichità della Basilicata" (antica Lucania), cu reşedinţa la Potenza, cu scopul efectuării de cercetări asupra vechilor cetăţi ca Metaponto şi Siris-Polieion. Rezultatele obţinute au contribuit la deschiderea de noi orizonturi în dezbaterile arheologilor şi istoricilor lumii elene, onorate cu Premiul de Arheologie al Academiei Italiene (1973), Medallile de aur Sybaris, Premiul special al Preşedintelui Republicii Italiene etc. În ceea ce priveşte zona arheologică de pe coasta Mării Ionice, unde Adameşteanu a efectuat studii împreună cu o echipă internaţională de cercetători, rezultatele au fost publicate în volumul "La Basilicata Antica".
O preocupare majoră a lui Dinu Adameşteanu a constituit-o păstrarea şi amenajarea de muzee în zonele în care el şi-a desfăşurat activitatea. Astfel, la Metaponto, a modificat Antiquarium-ul şi a pus bazele unui nou muzeu, la Policoro a înfiinţat un muzeu naţional, devenit prototip de instituţie muzeală arheologică, a creat Muzeul Naţional de la Melfi în castelul Norman.
Dinu Adameşteanu a fost membru al unui mare număr de instituţii ştiinţifice: "Socio della Romana Pontificia", "Accademia di Archeologia Italiana", "Deutsches Institut für Archeologie", "Honorable Fellow of the British Society of Researches", membru de onoare al Academiei Române etc. A fost decorat cu ordinul francez "Palmes Académiques", distins cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe pe anul 1986.
La 21 ianuarie 2004, profesorul Dinu Adameşteanu se stinge din viaţă în vârstă de 91 de ani, în casa sa din Policoro. La 20 mai 2005 a fost inaugurat Muzeul Arheologic Naţional "Dinu Adamesteanu" al provinciei Basilicata în palatul Loffredo din Potenza.
[modifică] Fapt divers
Arheologul a fost unchiul prozatoarei Gabriela Adameşteanu, cea care a inserat pagini din jurnalul său interbelic în romanul "Dimineaţa pierdută".
