Drept constituţional
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dreptul constituţional stabileşte principiile fundamentale ale structurii social-economice şi ale organizării puterii de stat, reglementează relaţiile dintre diferitele componente ale statului, precum şi cele dintre stat şi cetăţeni, relaţii materializate în drepturile şi îndatoririle fundamentale ale acestora.
Raporturile de drept constituţional apar în procesul organizării şi exercitării puterii de stat. Principalul izvor îl formează Constituţia, dar şi legile (organice sau ordinare) sau alte acte cu putere de lege ce conţin norme de natură constituţională.
Dreptul constituţional are un triplu obiectiv:
- reglementarea instituţiilor politice şi a celor administrative, jurisdicţionale (dreptul constituţional instituţional);
- reglementarea sistemelor surselor dreptului sau sistemului normativ (dreptul constituţional normativ);
- reglementarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (dreptul constituţional substanţial sau relaţional).
Obiectul dreptului constitutional îl constituie reglementarea:
- organizării şi funcţiilor statului şi ale organelor sale (Parlamentul, Guvernul, Instanţele judecătoreşti), precum şi raporturile dintre acestea,
- raporturilor dintre stat şi cetăţean
- drepturilor şi îndatoririlor cetăţeanului.