Drept internaţional privat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dreptul internaţional privat are ca obiect de reglementare raporturile de drept privat cu element de extraneitate. Elementul de extraneitate aduce în discuţie următoarele probleme:
- determinarea instanţei competente să instrumenteze sau să judece cazul
- indicarea regulilor de procedură aplicabile
- precizarea legii de fond care se va aplica situaţiei juridice
- stabilirea efectelor produse de hotărârile autorităţilor străine.
Dreptul internaţional privat reglementează numai o parte din relaţiile de drept privat cu element de extraneitate: raporturile de drept civil, raporturile de dreptul familiei, raporturile de dreptul muncii, raporturile de procedură civilă şi alte raporturi conexe cu acestea.
Dreptul internaţional privat işi are izvoarele preponderent în dreptul intern al unei ţări, spre deosebire de dreptul internaţional public care operează la nivel de stat în baza convenţiilor, tratelor, şi acordurilor internaţionale.
[modifică] Conţinut
Raporturile de drept internaţional privat sunt reglementate de următoarele tipuri de norme:
- Norma conflictuală - determină legea aplicabilă unui raport cu element de extraneitate
- Norma materială se aplică direct raporturilor cu element de extraneitate, după aplicare normei conflictuale
- Norma de aplicare imediată exclude aplicarea normelor confictuale şi implicit a legii străine, ele soluţionează nemijlocit raportul juridic prin aplicarea legislaţiei naţionale.
[modifică] Bibliografie
- Ioan Macovei, Drept internaţional privat, ediţia a II-a, editura Ars Longa, Iaşi 2001
