Norma de aplicare imediată
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Normele de aplicare imediată sunt o instituţie de drept internaţional privat.
Acestea reprezintă o formă pariculară a metodei conflictuale. Întrucât nu există o concepţie unitară definirea normelor conflictuale s-a făcut după următoarele criterii:
- Criteriul formalist. Susţinătorii[1] acestui criteriu apreciază că normele de aplicare imediată au un caracter imperativ şi îşi stabilesc unilateral domeniul de aplicare în spaţiu. Ele exclud acţiunea normelor conflictuale înlăturând, în toate situaţiile, aplicarea legii străine.
- Criteriul "tehnicist" - normele de aplicare imediată sunt norme teritoriale iar după o altă părere normele de aplicare imediată sunt norme de ordine publică.
- Criteriul "finalist" - consideră că normele de aplicare imediată exprimă un interes social important, aplicându-se în principal, pe teritoriul unui stat doar anumitor raporturi juridice. Ele exclud conflictele de legi, deoarece legea fondului se aplică numai în confirmitate cu propriile sale dispoziţii.
[modifică] Bibliografie
Ioan Macovei, Drept internaţional privat, ediţia a II-a, editura Ars Longa, Iaşi 2001
