Emil Botta
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie1977, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi actor român, fratele eseistului Dan Botta. Fiul lui Theodor Botta, medic şi al Aglaiei. Clasele primare la Adjud, la 15 ani fuge de acasă pentru adeveni actor.
Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, după mai mulţi ani petrecuţi pe unele scene de provincie. La Nţional joacă în roluri de excepţie, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc.
A jucat în primele filme ale cinematografiei româneşti, înainte de război în filme cum ar fi Se aprind făcliile(1939), şi după, în Viaţa nu iartă, 1958, Erupţia, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă( regia, Ion Popescu Gopo), 1961, Paşi spre lună( tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraţilor(r. Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aş fi...Harap alb, 1965, Şah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul, 1975, Premiera, 1976.
A fost actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, jucând în numeroase piese, printre care "Othello" in regia lui Nicolae Massim şi filme, inclusiv în Reconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul profesorului Paveliu.
[modifică] Opere selective
A debutat cu poemul Strofă ultimă în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat Corabia cu rataţi, din care s-au desprins şi filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generaţiei Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. este autorul unei porzii negre, existenţialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morţii, în consonanţă cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măştilor, Eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morţii şi a neputinţei.
Este autorul a patru volume de versuri publicate la intervale de timp relativ mari.
- 1937 - Întunecatul April, scris în urma unei colaborări la revista Vremea
- 1943 - Pe o gură de rai, rezultatul unei colaborări cu Uniiversul literar
- 1971 - Vineri (Versuri)
- 1976 - Un dor fără saţiu
A scris un singur volum de proză, Trântorul, Premiul Fundaţiilor Regale în 1937, Premiul M. Eminescu al Academiei Române 1967.
[modifică] Bibliografie
- Doina Uricariu, Prefaţa la Emil Botta Le chevalier a l’escargot d’or /Cavalerul cu melc de aur, Editura Minerva, 1985
- Doina Uricariu, Prefaţã, note, tabel bio-bibliografic şi bibliografie selectivã la Emil Botta – interpretat de... Editura Eminescu, 1986.
- Doina Uricariu, Ecorşeuri, Editura Cartea Româneascã, 1990. Eseuri şi studii despre literatura românã interbelicã, privitã în contextul creaþiei şi mentalitãţii europene. Studii de comparatism.
