Enot
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Enotul, numit şi câine enot şi viezure (bursuc) cu barbă, este un animal nou în fauna României. La noi a pătruns din URSS, unde a fost introdus în prima jumătate a sec. XX. Prima semnalare în România este din 1951, în apropiere de Bucureşti. S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga ţară.
Denumirea ştiinţifică este Nyctereutes procyonoides pocyonoides, Gray, 1834. Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, şacal etc. Lungimea corpului este de 60-90 cm, coada de 15-25 cm şi poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe şi plante de apă, deşi preferă o alimentaţie carnivoră, cuprinzând broaşte, insecte acvatice, şoareci, bizami, păsări şi ouăle acestora etc. Este un animal de amurg şi noapte, apariţiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roşcat şi cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji şi picioare domină nuanţe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui).
Enotul are un fel de "favoriţi", aflaţi la baza gâtului, care îl fac uşor de recunoscut.
Trăieşte în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deşi îşi petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia. Se pare că iarna hibernează, dar, chiar dacă nu este aşa, are evident o activitate mult redusă, spre deosebire de alte canide (ex.: lup).
Împerecherea are loc în februarie-martie. Masculul şi femela formează o familie pe perioada împerecherii şi creşterii puilor.
Gestaţia durează cca. 62 zile după care cei 6-8 pui lipsiţi de vedere sunt îngrijiţi în vizuină timp de 4-5 săptămâni.
După 3-4 luni căţelandrii devin independenţi şi părăsesc vizuina pentru ca, toamna, să se mute în zone potrivite pentru hrănire, stăbătând la nevoie mari distanţe.