Enrico Fermi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Enrico Fermi (n.29 septembrie 1901 - d.28 noiembrie 1954) fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, descoperitorul fisiunii nucleare. A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare.
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
„Pentru demonstraţiile sale despre existenţa de noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, şi pentru descoperirea corelată a reacţiilor nucleare generate de neutronii lenţi.”
[modifică] Date biografice
Enrico Fermi s-a născut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi, inspector principal la ministerul comunicaţiilor şi Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv, împreună cu Giulio, fratele mai mare, a construit un electromotor şi aeromodele după schiţe proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico îşi îneacă tristeţea în studiul matematicii şi fizicii. După absolvirea liceului la Roma, îşi continuă studiile la Şcoala Normală Reală din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică şi teoria relativităţii, astfel că a publicat câteva lucrări ştiinţifice, iar în anul 1922 şi-a susţinut teza de doctorat.Din anul 1924 a început să predea fizica şi matematica la Universitatea din Florenţa, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la matematica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele aşa-numitei statistica Fermi-Dirac, care a fost larg aplicată în fizica atomică şi l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu şi în Italia.
În anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizică teoretică la Universitatea din Roma şi, în acelaşi an, a fost ales membru al Academiei Regale a Italiei (Règia Accademia d'Italia). Aici a activat timp de 10 ani şi a pus bazele şcolii italiene de fizică modernă.
În 1934 a efectuat experienţe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetările în domeniu proprietăţilor neutronilor, Fermi a primit, în anul 1938, Premiul Nobel. După decernarea premiului, Fermi nu s-a mai întors în ţară. S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite, în semn de protest împotriva acţiunilor antisemite ale guvernului italian fascist, deşi acestea se refereau numai la soţia sa. A primit un post de profesor de fizică la Universitatea Columbia, unde şi-a continuat activitatea de cercetare, concentrându-se, în special, asupra eliberării energiei nucleului de uraniu.
A condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago, realizând (2 decembrie 1942) prima reacţie nucleară în lanţ controlată. A dezvoltat teoria matematică a emisiei neutrinice, a studiat reacţiile pion-nucleon şi a participat (Los Alamos) la construcţia bombei atomice. Numele său a fost atribuit elementului transuranic - fermiu.
