Evia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Νομός Εύβοιας
[[Image:\|150px\|Νομός Εύβοιας]]
Informaţii
Regiune:	Grecia Centrală
Capitala:	Chalkis
Populaţie: •În 2005Estimat: •Densitate:	Locul 9 218.032 loc. 52,3 loc/km²
Suprafaţă: •Total:	Locul 7 4.176 km²
ISO 3166-2	`GR-04`
Web:	http://www.naevias.gr/
Hartă

Evia (greacă Εύβοια) este o insulă în Marea Egee şi o prefectură greacă, în periferia Grecia Centrală. Reşedinţa sa este Chalkis.

Alte denumiri: În greaca modernă Εύβοια, (pronunţie aproximativă evia ), transliteraţia în caractere latine cf. ISO 843/97 Evvoia, în latină Euboea, în română Evia sau, mai rar (în special în texte istorice), Euboia, în engleză Euboea, în franceză Eubée]

[modifică] Insula Evia

Cum se întâmplă cu mai toate insulele greceşti, Evia a fost cunoscută în diferite perioade istorice şi/sau în diverse culturi sub mai multe denumiri: Macris, Doliche, (H)Ellopia, Abantis (în perioada arhaică), Abantes (în textele homerice), Negroponte (evul mediu), Egrippos (perioada turcă). Diferiţi istorici au avansat mai multe teorii cu privire la originea acestor denumiri. [ … ]

[modifică] Localizare geografică şi descriere fizică

Lungă (175 km lungime), îngustă (6 până la 45 km lăţime) cu o orientare generală de la N-V la S-E, insula este situată în imediata apropiere şi paralel cu coasta de est a Greciei continentale, de care este despărţită la nord de Golful Pegasitikos iar la vest de Golful Maliakos, Golful Evia de Nord, canalul Evripos, Golful Evia de Sud şi Golful Petalion . La sud şi la est insula este mărginită de Marea Egee . După suprafaţă, Evia este a doua insulă a Greciei (după Creta) şi a treia din estul Mării Mediterane (după Cipru şi Creta).

Insula este o prelungire a unui lanţ muntos care începe pe continent, în Tesalia (Athos, Olympus, Ossa şi Pelion), traversează în lung Evia şi continuă în câteva mici insuliţe muntoase din sud (Andros, Tenos şi Mykonos). În centrul insulei există şi câteva câmpii mănoase dintre care cea mai renumită este câmpia Lelantine (Ληλαντίο/Lilantio) situată între oraşele Chalkis şi Eretria.

Evia este divizată în trei regiuni delimitate natural şi având caracteristici geomorfologice şi de ambient diferite, ce corespund la trei grupuri muntoase distincte:

nordul insulei: puternic împădurit, dominat de vârful Pyxaria (1.341 m), cu un climat similar cu cel al peninsulei Pelion situată în nord, pe continent;
centrul insulei: cea mai largă şi fertilă parte a Eviei, unde, la sud de muntele Dhirfis (1.745 m, cel mai înalt vârf al insulei) se întâlnesc câmpii relativ întinse; ambientul este asemănător cu cel al Beoţiei şi Atticii cu excepţia precipitaţiilor, care sunt mai bogate în insulă;
sudul insulei: zonă accentuat muntoasă având o climă cu influenţe maritime; este zona cea mai depărtată de continent, cu o populaţie dispersată şi cu un relief şi ambient asemănător celui al insulelor din nordul Cicladelor); porţiune din insulă dintre a Dystos şi a Styra, având în centru muntele Ochi (1.394 m), care leagă centrul de sudul insulei este cea mai îngustă parte a Eviei având o lăţime minimă de numai 6 km

[modifică] Date economice

porturi principale: Kymi, Chalkida şi Karystos
zăcăminte: magnezită (la Mantoudi şi Limni în nord), lignit (la Aliveri, provincia Karystos ), fier şi nichel (în munţii Dirphys );
cariere: marmură (la trei kilometri nord de Eretria) cunoscută încă de pe vremea romanilor sub numele de „marmor chalcidicum”, azbest (la nord-est de Karystos în munţii Okhi) ;
surse termale: la Edipsos, renumite încă din antichitate pentru efectele curative;
păduri: castani, pini şi platani;
agricultură: culturi de grâu şi viţă de vie;
zootehnie: oi, capre şi vite;
pescuit ;
ruine antice: la nord de Vathi ruinele se găsesc ruinele vechiului Aulis ) (Avlida) unde legenda spune că Agamemnon a sacrificat-o pe fiica sa Ifigenia în cinstea zeiţei Artemis),
atracţii turistice: iarna schi şi vara sporturi acvatice;

[modifică] Transport

Insula Evia este legată de continent printr-o linie de feribot la Edipsos şi prin două poduri construite peste strâmtoarea Evripos la Chalkis :

podul vechi – un pod mobil (basculant) cu deschiderea de 40 m care a fost construit în 410 î.Hr. , (în timpul războiului Peloponezian) şi care, ulterior, a fost reconstruit de mai multe ori (ultima oară în anul 1848). Sub acest pod se poate observa un fenomen interesant, încă neexplicat: curentul marin îşi schimbă direcţia de la nord la sud şi vice-versa la fiecare şase ore;
podul nou sau podul înalt – un pod pe piloni de beton cu înălţimea de 73,4 m şi 69,3 m şi tablier suspendat prin cabluri de oţel, dispuse în evantai, terminat în 1992 şi deschis traficului în 1993. Are 695 m lungime şi trei deschideri (90 m - 215 m – 90 m); este amplasat la sud de podul vechi.

[modifică] Istorie

Divizarea naturală a Eviei a determinat în paralel şi o divizare tripartită socio-culturală a insulei în trei provincii, care s-au cristalizat pe la mijlocul Epocii de Bronz (2000 -1600 î.Hr. ) o dată cu colonizarea preistorică (cca. 2000 î.Hr.) a insulei de către trei grupuri de populaţii ce s-au stabilit fiecare în altă zonă a insulei :

provincia Istiaias, în nord, unde s-au stabilit histiaei şi ellopes, veniţi din Tesalia , care probabil au trecut peste Golful Pegasitikos .
provincia Chalkida, în centru, unde s-au stabilit curetes kouretes) şi abantes , veniţi de pe continent peste canalul Evripos ;
provincia Karistos, în sud, unde s-au stabilit dryopes (după ce a fost expulzat din sudul Tesaliei de către dorians, o parte a acestui trib au migrat în Evia unde au stabilit trei oraşe Karystos, Dystos şi Styra .

Cele trei grupuri de colonişti stabilite aici au dezvoltat culturi diferite a căror reminiscenţe se întâlnesc şi astăzi, iar cele trei provincii şi-au păstrat importanţa până în timpurile moderne, fiind prezente şi în organizarea administrativă actuală.

În perioada geometrică (cca. 1050 - 700 î.Hr.) acestor populaţii li s-au adăugat ionieni din Attica, aeolieni din Phthiotis, şi dorieni din Peloponez .

După ce s-au amestecat cu ionienii, zona centrală a insulei, controlată de abantes capătă pentru un timp o putere mai mare şi exercită un soi de supremaţie asupra întregii insule, motiv pentru care Homer a numit toţi locuitorii din insulă cu acest nume.

În perioadă de înflorire din timpul civilizaţiei Minoice (cca. 1200 î.Hr.) insula era împărţită între şapte oraşe independente, dintre care cele mai importante erau Chalkis şi Eretria (ambele colonii ale ionienilor din Attica ).

În Iliada se află un „Catalog al vaselor” al flotei greceşti angajată în campania împotriva Troiei. Homer explică că printre oraşele greceşti care au furnizat vase lui Agamemnon s-au aflat şi 7 oraşe eviene care au participat cu 40 de vase la Războiul Troian (cca. 1184 î.Hr. ): Chalkis, Eretria, Istiaia, Kirntho, Dion, Karisto şi Stira . Această listă de oraşe eviene corespunde în întregime geografiei politice din epoca arhaică (800-550 î.Hr. ).

În cea mai mare parte, istoria Eviei este cea a acestor două oraşe rivale şi învecinate: Chalkis şi Eretria . […]

[modifică] Populaţie

În zilele noastre populaţia Eviei nu este foarte variată. Ea este constituită din greci care au imigrat de pe continent şi din alte insule. Alături de aceştia, în zona sudică, se întâlnesc albanezi (veniţi probabil din Andros) iar în municipalităţile muntoase Metsovo şi Epirus se întâlnesc vlahi .

Date demografice (2001)

populaţie: insula 215.136 loc., prefectură 217.278 loc.;
densitate: prefectură 52 loc/km2
speranţa de viaţă: 79 ani

[modifică] Prefectura Evia

Prefectura Evia ( greacă Νομός Ευβοίας/Nomos Evvia ) ocupă locul şapte ca suprafaţă, acoperind 3,16% din teritoriul total al Greciei. Ea face parte din periferia Grecia Centrală (Στερεά Ελλάδα/Sterea Ellada) şi este localizată la 80 km N-E de Atena. Pe continent, prefectura Evia este limitrofă cu Prefectura Viotias (vechea Beoţie) .

Prefectura Evia este divizată cultural şi economic (încă din antichitate) în trei provincii sau subprefecturi : Istiaias (în nord), Chalkida (centru) şi Karystos (sud).

Administrativ, prefectura Evia este divizată în 27 comunităţi locale :

25 oraşe (dimos): Edipsos, Amarynthos, Anthidona, Artemission, Avlida, Avlona, Dirfys, Dystos, Elymnies, Istiea, Karystos, Kirea, Konistres, Kymi, Lilantio, Marmarion, Messapies, Nilea, Styra, Tamines, Orei, Eretria, Nea Artaki, Skyros şi Chalkida;
2 comune (kinotita): Kafirea şi Lichada.

Prefectura Evia cuprinde insula Evia (3.908 km²), insula Skyros (212,5 km²) şi alte câteva insuliţe din apropierea sa (Megalonissos Petalion, Chersonissi ş.a.).

La acestea se adaugă şi o mică parte a Greciei continentale formată din coasta vestică a canalului Evripos şi municipalitatea Avlida (0,192 km²).

[modifică] Golful Evia (Evvoïkós Kólpos)

Braţ al Mării Egee, situat între insula Evia şi Grecia continentală. În dreptul oraşului Chalkis, Golful Evia este "divizat" de canalul Evripos în Golful Evia de Nord (lung de aproape 80 km şi lat de 24 km), şi Golful Evia de Sud (lung de cca. 48 km şi având o lăţimea maximă de 14 km).

Canalul Evripos care are o lungime de 8 km, o lăţime variind între 1,6 km şi 37 m şi o adâncime de 6 până la 8 m fiind navigabil numai pentru vase mici. Partea centrală şi cea mai îngustă a acestui canal este cunoscută şi sub numele de strâmtoarea Evripos . Adâncimea mică a canalului probează ipoteza apartenenţei insulei la continent şi formarea canalului prin scufundarea unei porţiuni de uscat datorită unor mişcări tectonice. Ipoteza e probată şi de existenţa în apropierea insulei a unei mari falii tectonice precum şi de scrierile lui Tucidide şi Strabo care amintesc faptul că nordul insulei a fost zguduită în mai multe rânduri de cutremure puternice.