Fauna din Indonezia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Indonezia include una dintre cele mai remarcabile limite geografice în distribuţia animalelor. Aceasta datează din epoca glaciara, când nivelul apei a scăzut în toată lumea. În timpul acestei perioade, insulele Java, Sumatra, Kalimantan şi Bali din Pragul Sunda erau unite una de cealaltă, precum şi cu Asia continentală, dar Irian Jaya, Aru şi continentul australian din Pragul Sahul erau separate. Această separaţie geografică timpurie explică de ce speciile tropicale de animale din Java, Sumatra şi Kalimantan nu există pe Irian Jaya. Din acelaşi motiv, cangurul de pe Irian Jaya lipseşte din alte regiuni.
Insulele Maluku, Sulawesi şi Lesser Sunda, care se află între pragurile Sunda şi Sahul, prezintă o faună deosebită. Mare parte din fauna din est nu se regăseşte în Sulawesi, deşi această insulă este foarte apropiată de Kalimantan, despărţite fiind doar de strâmtoarea Makassar. Similar, speciile de animale din Irian Jaya nu se găsesc în Seram şi Halmahera, cei mai apropiaţi vecini ai insulei Jaya.
O posibilă cauza ar fi faptul că insulele Kalimantan şi Sulawesi ar fi putut fi separate de o strâmtoare adânca la un capăt, în timp ce marea adâncime a Marii Banda le-a separat în timpul erei glaciare. Unii cercetatori au atribuit acest fenomen celor trei limite de faună. ALFRED RUSSEL WALLACE (1823-1913) a scris în cartea sa "Arhilepelagul malaezian" că Nusantara a fost separată într-o zona ecologică orientală (partea de vest) şi într-o zonă ecologică australiană (partea de est) de o Linie Wallace, care trece de la nord la sud, prin strâmtorile Lombok şi Makassar şi se termină în partea de sud-est a insulelor Filipine. Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku şi Sulawesi şi Linia Lydekker, care începe din marginea Pragului Sahul, insula Sulawesi se află într-o zona de tranziţie, cunoscută sub numele de Zona Wallace. Celelalte două limite de faună sunt Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku şi Sulawesi şi Linia Lydekker, care începe din Pragul Sahul şi se continuă pe latura de vest a insulei Irian Jaya şi a continentului australian. Totuşi, alţi cercetători preferă să numească zona drept o "zonă de tranziţie diminuată".
În cadrul etapei actuale de dezvoltare socială şi economică a Indoneziei, animalele sălbatice nu pot supravieţui fără protecţie. Pentru aceasta, Directoratul General pentru Protecţia Pădurilor şi Conservarea Naturii a planificat să declare circa 10% din uscatul ţării - aproximativ 18,7 milioane ha - drept rezervaţii. Până în anul fiscal 1991/92 existau 184 unităţi de conservare, acoperind o suprafaţă totală de 8.494.118 ha, 73 rezervaţii naturale, cu o suprafaţă de 5.586.209 ha, 56 parcuri de recreere, cu o suprafaţă de 263.470 ha, 13 parcuri de vânatoare, cu o suprafaţă de 241.387 ha, 7 parcuri marine, cu o suprafaţă de 72.930 ha şi 30 parcuri naţionale, acoperind o suprafaţă totală de 7.688.640 ha.
Directoratul General a adoptat o strategie naţională în privinţa conservării naturii, prin care este conservat întregul ecosistem. Acest lucru este necesar deoarece uneori este imposibil să protejezi animalele sălbatice în afara habitatului natural. De exemplu, orang utan, care înseamnă omul junglei (Pongo pygmaeus) şi trăieşte numai în junglele din Sumatra şi Kalimantan, este dependent de un habitat fundamental forestier. În acest scop, Directoratul General, în cooperare cu World Wildlife Fund (WWF), au stabilit centre de reabilitare a urangutanilor, care să pregătească urangutanii capturaţi ilegal pentru revenirea la viaţa în sălbăticie.
Cuprins |
[modifică] MOLUŞTE
[modifică] Scoicile cu perle
Scoicile cu perle care se întâlnesc în această zonă includ Pinctada maxima, P. margaritifera şi Pteria penûuin. Aceste specii se găsesc în apele din apropierea Insulei Halmahera, precum şi din apropierea insulelor Maluku şi Aru din Indonezia de Est. Perlele sunt foarte cautate datorită dimensiunilor mari şi a bunei calităţi. În Maluku, scoicile cu perle sunt colecţionate şi transformate în ornamente frumoase.
[modifică] PEŞTI
[modifică] Peşti ornamentali
Indonezia este renumită în lume pentru speciile de peşti ornamentali care sunt exportate în Statele Unite, Japonia şi Germania. Speciile cele mai bine cunoscute pentru culorile şi formele lor deosebite sunt Amphiprion, Dascyllus, peştele buzat (Coris gaimardi) şi Corisaygula, care abundă apele Strâmtorii Bali.
Cea mai cunoscută specie este peştele buzat (Thalasoma lunare). Peştele-fluture (Chaetodontidae) are bot mic, dar se întâlnesc de asemenea şi peşti-fluture cu bot mare, dintre care amintim Forcipinger longirostris şi Chelmon rostratus. Specia Heniochus acuminatus are aripi mai mari decât lungimea sa, iar Zancluscanescens poate atinge 20 cm.
Specii ca peştele-înger (Pomancanthus imperator), Pomancanthus semi-circulatus, Pygoplites diacanthus şi Auxiphipops navaricus sau peştele înger, care aparţine familiei Pomancanthidae sunt colecţionate pentru culorile lor frumoase. Peştele-chirurg (Acanthuridae sp.) şi Paracanthurus hepatus sunt foarte cunoscuţi datorită culorii lor bleu pal. Alte specii frumoase sunt Acanthurus leucosternon, Zebrazoma veliferum şi Naso literatus. Peştele-tigru sau Balistidae duce o viaţă solitară. Căluţii de mare sau Hippocampus coronatus, care aparţin familiei Syngnathidae sunt de asemenea foarte căutaţi ca peşti ornamentali. Peştele-păun, numit astfel datorită aripioarelor lungi, include varietăţile Pterois Zebra, brachiopterus, volitans, ruselli, miles si radiata. Toate aceste specii aparţin familiei Scorpanidae. Mai există nenumărate specii de peşti ornamentali în Indonezia, prea multe pentru a putea fi menţionate.
[modifică] REPTILE
Dragonul Komodo (Varanus komodoensis), cea mai mare şopârlă din lume, poate atinge 3 metri lungime. Locul lui este în grupul de rezervaţii Komodo, care include insulele Komodo, Padar şi Rinca, în largul coastelor insulei Flores în estul ţării.
[modifică] Păsări
Din marea varietate de specii de păsări întâlnite în Sulawesi, găina Maloe şi găina de tufiş sunt două specii notabile din familia megapodelor.
Irian Jaya şi Maluku sunt împânzite de păsări colorate, variind de la cazuarul cel mare, care nu poate zbura, (Casuarius), de la strălucitor colorata pasăre a paradisului, care aparţine familiei Paradiseidae şi Ptilinorhynhidae şi un număr de peste 40 de specii, la o mare varietate de păsări din familia papagalilor.
Printre alte specii întâlnite în Indonezia de numără pasărea hornbill sau angkonh/enggang din familia Bucerotidelor, de remarcat pentru enormul său cioc în formă de horn.
Se întâlnesc numeroase specii de păsări, inclusiv egrete, bâtlani, pescăruşi, şoimi, vulturi şi altele. Mai există de asemenea mii de specii de insecte şi o mare varietate de şopârle şi şerpi. Tot aici se întâlnesc din abundenţă ţestoase marine şi de uscat, specii exotice de peşti, crabi, moluşte şi alte animale acvatice, atât de apă dulce, cât şi de apă sărată.
[modifică] Mamifere
Babi rusa (Babyrousa), un porc asemănător căprioarei şi anoa, un bivol pitic de pădure, sunt printre cele mai interesante animale indigene din Sulawesi. Alte mamifere indigene din Sulawesi sunt zivela mare, numită musang (Macrogalidiamusshenbroeki); binatang hantu (Tarsius spectrum), care în traducere literară înseamna "spiriduş" şi mai multe specii de maimuţă neagră sau monyet hitam (Macacanigra).
De asemenea, sunt de amintit tigrul din Sumatra (Panthera tigris sumatrenesis) şi tigrul din Java (Panthera tigris sondaica), specie aproape pe cale de dispariţie.Insulele Mentawai, lânga coasta de vest a Sumatrei sunt căminul maimuţei beruk, specie de dimensiuni mari, care este deseori antrenată pentru a culege nuci de cocos şi al maimuţei negre lutung, care se hrăneşte cu frunze.
Rinocerul cu un corn, Badak Jawa (Rhinocerus sondaicus) se întâlneşte în Parcul National Badak Jawa în Java de Vest, însă rinocerul cu doi corni (Dicerorhinus sumatrensis), mai mic, se întâlneşte în Parcul National din Muntele Leuser (cel mai mare asemenea parc din ţară), localizat de-a lungul văii Alas din Aceh, cea mai nordică provincie a Indoneziei.
Alte specii de notat sunt banteng sau taurul sălbatic din Java (Bos javanicus); cangurul de copac (Dorcopsis muelleri) din Irian Jaya; delfinul de apă dulce (Orcacella brevirostris) întâlnit în apele râului Makaham din Kalimantanul de Est şi maimuţa cu trompă sau bekatan, tot din Kalimantan.
