François Mauriac
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatură franceză |
|
Pe categorii |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă de autori de limbă franceză |
| Portal Franţa |
| Portal Literatură |
François Mauriac (n.11 octombrie 1885 – d.1 septembrie 1970) a fost romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist şi gazetar francez, Preşedintele Asociaţiei oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al Academiei Franceze , din acelaşi an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză în 1925 pentru romanul "Viaţa şi moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1952.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru profunda sa intuiţie spirituală şi pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale drama existenţei umane."
[modifică] Date biografice
François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez şi foarte catolic, ca şi ambianţa specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera.Îşi face studiile la liceul din Bordeaux, vădind preferinţe pronunţate pentru opera lui Pascal şi Racine dar şi pentru cea a unor poeţi "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licenţiat al facultăţii de litere din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând renunţă la a-şi continua studiile în această direcţie. În 1908, colaboreză la Revue du Temps présent şi la Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate, 1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătoreşte cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice şi doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât şi în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obţine "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927). În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept şi Temps présent, de tendinţă mai puţin conservatoare decât L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine şi preşendinte al Societăţii Oamenilor de Litere din Franţa. Este ales membru al Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Naţional al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistenţă printr-o activitate de ziarist. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunţă la colaborarea sa la Le Figaro şi începe să colaboreze la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).
[modifică] Opera selectivă
Din vasta-i operă narativa şi poetică (cca 75 volume)am selectat următoarele volume:
[modifică] Poeme
- Les Mains jointes (Mâinile împreunate), 1909
- L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenţei), 1911
- Orages (Furtuni), 1925
- Le Sang d'Atys (Sângele lui Atys), 1940
[modifică] Romane şi nuvele
- L'Enfant chargé de chaînes(Copilul încărcat de lanţuri), 1913
- La Robe prétexte (Toga pretext), 1914
- La Chair et le Sang (Carnea şi sângele), 1920
- Le Baiser aux lépreux (Sărutul dat leprosului), 1922
- Le Fleuve de feu (Fluviul de foc), 1923
- Génitrix, 1923
- Le Mal (Răul) , 1924
- Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei), 1924
- Thérèse Desqueyroux, 1927
- Destins (Destine), 1928
- Trois récits (Trei povestiri), 1928
- Ce qui était perdu (Ceea ce era pierdut), 1930
- Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), 1932
- Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac) , 1933
- La fin de la nuit (Sfârşitul nopţii), 1935
- Les Anges noirs (Îngerii negrii), 1936
- Plongées (Scufundări) , 1938
- Les Chemins de la mer (Drumurile mării), 1939
- La Pharisienne (Femeia fariseu), 1941
- Le Sagouin (Saguinul), 1951
- Galigaï , 1952
- L'Agneau (Mielul), 1954
- Un adolescent d'autrefois, 1969
[modifică] Teatru
- Asmodée (Asmodeu), 1938
- Les Mal Aimés (Cei rău iubiţi), 1945
- Passage du malin (Trecerea Necuratului), 1948
- Le Feu sur terre (Foc pe pământ), 1951
[modifică] Memorialistică
- patru volume de jurnal:
- Bloc Notes 1958
- Mémoires intérieurs (Memorii lăuntrice), 1959
- Nouveaux Mémoires intérieurs (Noi memorii lăuntrice), 1965
- Les Autres et Moi (Ceilalţi şi eu), 1966
[modifică] Legături externe
- en Biografie
| Predecesor: Pär Lagerkvist |
Premiul Nobel pentru literatură 1952 |
Succesor: Sir Winston Churchill |
