Friedrich Hayek
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Friedrich August von Hayek (n. 8 Mai 1899, Viena – d. 23 Martie 1992, Freiburg) a fost un economist austriac şi un filosof politic; este un reprezentant de seamă al şcolii austriece şi al ultraliberalismului, s-a remercat prin apărarea pieţei libere şi respingerea economiei centralizate. Cea mai cunoscută carte a sa este Drumul către servitute. De numele său este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieţei.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Hayek a fost un economist şi un filosof important în secolul XX. Născut la Viena pe 8 mai 1899, a luptat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, urmărind acţiunile de pe frontul italian. La sfârşitul războiului, s-a întors în Viena pentru a-şi lua doctoratele în economie şi drept. În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises alături de care, în 1927 a fondat Institutul de Cercetare Austriac pentru Afaceri (Austrian Institute for Business Cycle Research) unde Hayek era preşedinte şi Mises vicepreşedinte.
În 1931 a primit o catedră la şcoala Economică din Londra unde a stat până în 1948, timp în care a publicat multe cărţi, printre care se numără şi „Drumul către servitute” în 1944. Din 1950 a predat, la Universitatea din Chicago, filosofie socială şi morală până în 1962. Din 1962 până în 1967 a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg până în 1974, când Hayek s-a întors la Universitatea din Freiburg unde a rămas până la moartea sa. Din această perioadă putem aminti următoarele opere:
- „Studii în filosofie, politică şi economie” (1967),
- „Lege, legislaţie şi libertate” (3 volume 1973-1978),
- „Denaţionalizarea banilor” (1976),
- „Noile studii în filosofie, politică, economie şi istoria ideilor” (1978) şi
- „Conceptul fatal” (1990).
"Drumul către servitute", apărut în 1944, a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economică s-a combinat cu studii constituţionale, cu o amplă perspectivă asupra istoriei, a vieţii sociale. Cele mai importante momente, în acest sens, le reprezintă cărţile sale
- "Constituţia libertăţii" (1960) şi
- "Lege, legislaţie şi libertate" (trilogie publicată în anii '70).
Prin aceste lucrări, Hayek a consacrat renaşterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.
În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Economie. Hayek a murit în anul 1992. pe 23 martie, la vârsta de 92 de ani. El a publicat peste 130 de articole şi 25 de cărţi.
[modifică] Opera
[modifică] Ordinea spontană
[modifică] Problema planificării
[modifică] Filosofia socială
[modifică] Principalele lucrări
- 1931Prices and Production
- 1929 Monetary Theory and the Trade Cycle
- 1945 The Use of Knowledge in Society (Utilizarea cunoaşterii în societate) (articol)
- 1945 The Road to Serfdom (Drumul către servitute)
- 1960 The Constitution of Liberty (Constituţia libertăţii)
- 1989The Fatal Conceit
[modifică] Influenţă
[modifică] Referinţe
Friedrich von Hayek - Autobiografie intelectuală, ed. Nemira, 1999
