Giorgio Vasari
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Giorgio Vasari (* 30 iulie 1511, Arezzo, Italia - † 27 iunie 1574, Florenţa), pictor, architect şi istoric de artă italian, devenit celebru prin lucrarea: "Vieţile celor mai renumiţi arhitecţi, pictori şi sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre" ("Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri", 1550 şi 1568).
[modifică] Viaţa şi Opera
Giorgio Vasari se naşte la 30 iulie 1511 în Arezzo (Toscana), fiu al lui Antonio Vasari şi al Maddalenei Tacci. Îşi începe ucenicia artistică pe lângă pictorul francez Guillaume Marcillat, autorul compoziţiilor pentru vitraliile Domului din Arezzo. În 1524 pleacă la Florenţa, unde lucrează în atelierul lui Andrea del Sarto şi în academia de desen a lui Baccio Bandinelli. Începând cu anul 1529, frecventează împreună cu Francesco Salviati atelierul lui Raffaello da Brescia şi ia lecţii de oreficerie de la Vittore Ghiberti. Între anii 1536 şi 1539 călătoreşte prin diverse oraşe ale Italiei (Roma, Arezzo, Florenţa, Veneţia), realizând o serie de picturi, printre care portretul ducelui Alessandro de' Medici, o compoziţie cu Naşterea Domnului pentru schitul din Camaldoli, alegoria pe tema Concepţiei Imaculate pentru biserica "St. Apostoli" din Florenţa.
În anul 1550 apare prima ediţie a operei de care este legat renumele lui Vasari: " Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a' tempi nostri", în care ordonează materialele culese încă din anul 1540 asupra vieţii şi operelor marilor artişti. În această perioadă face cunoştinţa lui Michelangelo, care îl sfătuieşte să se ocupe şi de arhitectură.
În anul 1554 se stabileşte la Florenţa, invitat de ducele Cosimo I de' Medici, care îl angajează pentru lucrări urbanistice şi de arhitectură. Începe cu restructurarea vechiului palat ("Palazzo Vecchio"), continuă apoi cu construcţia clădirii administrative "Palazzo degli Uffizi", care va fi terminată abia în 1580, după moartea sa, şi care va deveni mai târziu faimoasa galerie de arte. În 1563 începe grandioasele lucrări de frescă pentru decorarea salonului "di Cinquecento" din Palazzo Vecchio, iar în 1565 trece la construirea aşa zisului "Corridoio vasariano" ("Coridorul vasarian"), care uneşte Palazzo Vecchio cu Palazzo Pitti, traversând râul Arno peste Ponte Vecchio, şi care trebuia să servească ca posibilitate de refugiu pentru familia ducală în caz de necesitate.
În 1568 apare a doua ediţie a operei sale capitale de istorie a artei "Vite de' più eccellenti...", îmbogăţită cu noi materiale şi care constituie până în zilele noastre o sursă indispensabilă de documentare în acest domeniu.
În anul 1570 este chemat la Roma de Papa Pius V, unde pictează trei capele din palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire şi Santo Stefano. În 1573, prepară desenele pentru decorarea cupolei Domului din Florenţa, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi. În vârstă de 63 de ani, Giorgio Vasari moare în ziua de 27 iunie 1574 în Florenţa. Casa sa din Arezzo este astăzi un muzeu dedicat vieţii şi operei sale.
