Glad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ducatul lui Glad în portocaliu

Glad a fost voievod (duce) al unei formaţiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureş, Dunăre şi Carpaţi), în prima jumătate a secolului al X-lea.

Cuprins

1 Voievodatul (ducatul) bănăţean
2 Continuitate dinastică
3 Toponimie
4 Bibliografie
5 Legături externe

[modifică] Voievodatul (ducatul) bănăţean

Se presupune că teritoriul bănăţean era, până la moartea ţarului Simeon I al Bulgariei, în 927, o marcă a ţaratului bulgar. Ieşirea voievodatului de sub tutela bulgară s-a produs, probabil cu ajutor cuman, imediat după această dată, pe fondul slăbirii accentuate a influenţei Bulgariei în sud-estul european.

Voievodatul a fost atacat, după toate probabilităţile înainte de 934, de o expediţie a cetelor maghiare, conduse de Zuard, Cadusa (fratele lui Zuard) şi Boyta care, într-o primă fază, a cucerit partea nord-vestică a voievodatului. După relatările notarului anonim al regelui maghiar Béla al III-lea în Gesta Hungarorum, Glad s-a opus năvălitorilor pe râul Timiş, într-un loc numit Vadum Arenarum (Vadul nisipurilor), unde armata sa, compusă din români, cumani şi bulgari, a fost înfrântă. Refugiat în fortăreaţa Kevee, (Cuvin; există şi opinia după care această fortificaţie ar fi localizată la nord de Mureş, la Cuvin, Arad), voievodul a fost silit să ceară pace, cedând coaliţiei de triburi maghiare această cetate. Glad mai stăpânea şi cetăţile Vrscia (Orşova sau Vârşeţ) şi Horom (Banatska Palanka). El şi urmaşii săi au stăpânit în continuare teritoriul bănăţean, poate cu excepţia colţului nord-vestic şi a unei fâşii de-a lungul Tisei, unde urmele arheologice indică o intensă locuire maghiară, încă înainte de mijlocul secolului al X-lea.

[modifică] Continuitate dinastică

Prin Glad şi Ahtum (Ohtum), voievodul de la începutul secolului al XI-lea, este atestată o continuitate dinastică la nivelul evului de mijloc românesc.

[modifică] Toponimie

În toponimia bănăţeană sunt cunoscute două localităţi Gladna: Gladna Montană şi Gladna Română, atestate din perioada medievală, Cladova cu numele vechi Gladova, Ghilad, pârâul Galacka, în Serbia, la sud de Aranca şi alte nume topice, în apropierea Banatului, la nord de Mureş.

Originea numelui Glad este nesigură. Există mai multe ipoteze:

origine slavă: teorie susţinută de toponime slave de lângă Marea Baltică cu ar fi: Gladichov, Gladyšov, Gladišov . Iar în zona Balcanilor apar o serie de toponime cu radăcina Glad cum sînt: Gladnica, Gladnić, Gladnik, Gladojević, Gladović, Gladovići, Glade, Gladovdo, Gladova Vrtača, Gladovrh, Gladov krš (în Serbia), Gladište (în Montenegru), Gladišev Dol (in Metohia).
origine latină: Gladius este un nume foarte des întîlnit printre locuitorii stabiliţi în întreaga regiune după cum apare într-o serie de înscrisuri romane.
există chiar şi o ipoteză care susţine orignea celtică pornind de la relativa asemănare: Gal-Gla şi pe toponime ca: Galaţi, Galata, Galiţia etc.

Glad ar puea fi şi o formă locală a numelui Vlad, Vladimir.

[modifică] Bibliografie

Bejan, Adrian - Banatul în secolele IV-XII, Editura de Vest, Timişoara, 1995, pag. 104-110
Haţegan, Ioan - Habitat şi populaţie în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 30-43
Madgearu, Alexandru - Contribuţii privind datarea conflictului dintre ducele bănăţean Ahtum şi regele Ştefan I al Ungariei, Banatica, Reşiţa, 12, 1993, 2, p. 5-12
Madgearu, Alexandru - Geneza şi evoluţia voievodatului bănăţean din secolul al X-lea, Studii şi Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207