Hallstatt
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hallstatt este numele convenţional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu acelaşi nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele XII şi V î.Hr. La Congresul Internaţional de Ştiinţe Pre si Protoistorice din anul 1874, Hans Hildebrand propune impărţirea epocii fierului in doua grupuri distincte: Hallstatt si La Tene. Hallstatt este o localitate din Austria unde in 1734 a fost gasit un corp uman bine conservat în sare. Hallstatt-ul - prima perioada a epocii fierului - cuprinde intervalul 1200-500 î.Hr. in cea mai mare parte a Europei. Principala invenţie a acestei epoci este metalurgia fierului. Poate ca "inventie" este un cuvânt puţin impropriu, deoarece folosirea metalelor - aramă,plumb,aur - a precedat cu câteva milenii inceputurile propriu-zise ale epocii fierului. Putem să constatăm in aceasta perioadă o generalizare a metalurgiei bronzului si mai apoi, a fierului. Pe teritoriul ţării noastre, in perioada timpurie a Hallstatt-ului, obiecte de fier au apărut la Dunărea inferioară la Babadag, Cernatu de Sus. In această perioadă au apărut cetăţile fortificate,care îndeplineau rol de cetăţi permanente sau de refugiu. Din punct de vedere constructiv, in general locuinţele simple aveau pereţii de lemn pe fundaţii de piatra.
Cuprins |
[modifică] Economia
Devine mult mai complexă in epoca fierului, deoarece odată cu generalizarea folosirii uneltelor de fier, randamentul creşte foarte mult. Se cultivau cereale, pentru arat se folosea plugul cu două roţi cu brazdar de fier. Se practica creşterea animalelor, dar si vânătoarea, culesul, pescuitul, pentru completarea dietei. In epoca fierului, ca urmare a dezvoltării tehnologiei de extragere a minereului si a metalurgiei, se constată o cerere tot mai accentuată de obiecte din acest material. Apar astfel meşteşugarii specializaţi, fapt care duce la o generalizare a folosirii uneltelor si obiectelor din metal. Trebuie menţionat faptul ca apariţia şi dezvoltarea metalurgiei fierului nu a impiedicat continuarea prelucrării bronzului, aliaj de cositor si aramă, folosit de oameni cu mult înaintea descoperirii fierului. Dovezi arheologice in acest sens găsim in regiunea Salzburg di Austria, unde se pare ca la extracţia şi prelucrarea bronzului participau un număr de 5-600 de lucrători. Continuă in această perioadă extracţia şi prelucrarea aurului, in perioada târzie a Hallstatt-ului apar primele monede, dar acestea erau apanajul clasei dominante. În ceea ce priveşte metalurgia fierului, in perioada timpurie a Hallstatt-ului, acesta nu devenise încă un metal de uz comun. Principalele regiuni unde se constată ulterior o intensificare a activităţii de prelucrare a fierului sunt situate în Slovenia, Austria şi Cehia. Nevoia crescândă de obiecte din fier aduce după sine o dezvoltare accentuată a schimburilor. Pe lângă obiectele din metal, schimburile se mai făceau cu ceramică şi mărgele din sticlă, acestea din urmă fiind folosite in special in ritualurile funerare. Mijloacele de transport se perfecţionează, se intensifică transporturile pe apă şi uscat.
[modifică] Organizare socială
În această epocă, aşezările erau, in general, de mici dimensiuni, ocupate de câteva familii. De obicei erau grupate in jurul unei aşezări fortificate care, in caz de pericol, constituia şi cetate de refugiu.Numărul aşezărilor de mici dimensiuni care gravitau in jurul fortificaţiei era variabil, de la câteva zeci la peste o sută, ex. Wicina (Polonia). Nu se pot nota mari mişcări de populaţii, exceptând migraţia celţilor, care ajung chiar la Babylon, in 324 î.Hr. Din punct de vedere al structurii sociale, unitatea de bază o constituia familia, principala forţă economică. Populaţia, cu mici excepţii, era implicată in activităţile agricole. În perioada timpurie a Hallstatt-ului pare să se fi produs un fenomen de egalizare socială.
[modifică] Viaţa spirituală
Fenomenul major care caracterizează viaţa spirituală în această perioadă este, fără îndoială, apariţia panteonului, chiar dacă in cadrul anumitelor populaţii supravieţuiesc credinţe ancestrale, cum ar fi animismul, cultul naturii. Panteonul se caracterizează prin asocierea unor expresii umane cu principii naturale, sociale, economice. Apare la celţi, traco-daci, iberi. În privinţa ritualurilor funerare, înhumarea devine preponderentă, cu timpul, incinerării.
[modifică] Arta
Fenomenul de stratificare socială duce la o dezvoltare fără precedent a artelor minore. Importanţa persoanei era adesea sugerată prin purtarea de obiecte de prestigiu, cel mai adesea confecţionate din diverse metale. O piesă deosebită, care arată dezvoltarea artei metalelor pe teritoriul ţării noastre este coiful din aur de la Poiana Coţofeneşti.
[modifică] Bibliografie
- Negru, Mircea - Preistorie generală şi arheologie, Bucureşti, 2004.
- Bârzu, L. - Curs de preistorie generală, Bucureşti, 1991.
- Childe, G.V. - De la preistorie la istorie, Bucureşti, 1967.
