Hip hop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la cultura şi muzica hip hop. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Hip hop (dezambiguizare).

Graffiti cu o temă de hip hop a apărut în anii 1970 în New York

Hip hop (numit şi hip-hop sau hiphop) atât un gen de muzică cât şi o mişcare culturală ce s-a dezvoltat în comunităţile urbane începând cu anii 1970.^[1] Crearea termenului hip hop este atribuită lui Keith Cowboy, un rapper ce cânta cu Grandmaster Flash & the Furious Five. Deşi Lovebug Starski, Keith Cowboy, şi DJ Hollywood foloseau termenul când acest gen de muzică era cunoscut ca disco rap, se crede că Keith Cowboy a creat acest termen în timp ce râdea de un prieten care se înrulase în armată, cântând cuvintele "hip/hop/hip/hop" într-un fel în care imita cadenţa ritmică a soldaţilor ce mărşăluiesc.^[2]. Cowboy a dezvoltat cadenţa şi a înglobat-o în spectacolurile lui, apoi a fost copiată de alţi artişti; ca de exemplu partea de început a cântecului "Rapper's Delight" de către The Sugarhill Gang.^[2] Afrika Bambaataa este primul care a folosit termenul ca descriere a subculturii de care aparţine muzica hip hop, deşi se sugerează că acelaşi termen a fost o descriere folosită împotriva noului gen de muzică.^[3]

De când a apărut în New York în anii 1970, hip hop a ajuns să înglobeze un întreg stil de viaţă care încorporează diverse elemente de etnicitate, tehnologie, artă şi cultură urbană. Sunt patru elemente fundamentale în hip hop:

Dans Hip hop: Breakdance şi alte forme de dans stradal
Artă Hip hop: Artă de inspiraţie urbană, numită şi graffiti
Muzica Hip hop: DJing, beat-uri şi beatmaking, şi producţie hip hop
Rapping: MCing şi poezie de inspiraţie urbană

[modifică] Istoria muzicii hip hop

Pentru detalii, vedeţi articolul Istoria muzicii hip hopvedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În anii 1970, partea de percuţie din muzică, adică brake-beat-ul; era cea mai populară pentru dans. DJ Kool Herc şi Grandmaster Flash independent unul faţă de celălalt au izolat şi repetat aceste părţi din muzică pentru petrecerile de dans ce ţineau toată noaptea. Genurile preferate de muzică erau de obicei break-uri din cântece funk care de obicei aveau elemente de percuţie. Rapping-ul s-a dezvoltat pentru că MC-ii vorbeau în timpul muzicii pentru a-şi promova DJ-ul, alte petreceri, sau despre alţi MC. Această tehnică a luat amploare şi s-a dezvoltat în rapping-ul care apare pe primele single-uri hip-hop, unii MC vorbind despre problemele din zona lor şi problemele ce le are comunitatea. Melle Mel, un rapper ce cânta cu The Furious Five este de obicei acceptat ca fiind primul care să se autodenumească un "MC".^[4]

DJ Grandmaster Flash, unul dintre arhitecţii DJ-ingului hip hop.

Până la sfârşitul anilor 1970 DJ-ii lansau viniluri cu beat-uri pe care MC-ii vorbeau. Printre melodiile populare este şi "Supperrappin'," a formaţiei Grandmaster Flash & The Furious Five, 's "The Breaks," a lui Kurtis Blow şi "Rapper's Delight" a formaţiei The Sugar Hill Gang. În 1982 Melle Mel & Duke Bootee au înregistrat "The Message" (creditată oficial formaţiei Grandmaster Flash & The Furious Five), un cântec în care se puteau zări începuturile hip hop-ul social.

Hip hop-ul ca o cultură a fost definit şi mai mult în 1983, când fostul membru al bandei Black Spades, Afrika Bambaataa şi Soulsonic Force au lansat piesa "Planet Rock". În loc să vorbească peste beat-uri disco, Bambaataa, fiind avantajat de avansurile tehnologice ale sintetizatorului, a creat un sunet electronic inovativ. Mulţi descriu momentul întrării pe piaţă a acestei piese ca un alt moment important în istoria muzicii şi culturii hip hop. Media a început să se concentreze asupra unuia dintre cele mai mari impacte ce le-a avut hip hop-ul; în loc să se lovească sau să se împuşte, unii dintre foştii membrii ai bandelor au început să se bată — în alt mod: prin breakdance, rapping, turntable mixing sau graffiti. Până în 1985, tineretul de pretutindeni dansa breakdance pe muzică de: Run DMC, LL Cool J, Fat Boys, Herbie Hancock, Soulsonic Force, Jazzy Jay, Dr. Jeckyll and Mr. Hyde, şi Stetsasonic

[modifică] Moştenire

Hip hop-ul timpuriu a fost văzut ca un ajutor al altercaţiilor dintre bande, battle-urile hip hop înlocuind violenţa fizică. Se crede că odată cu popularizarea genului de rap comercial şi gangsta în anii 1990, esenţa non-violentă a hip hop-ului a dispărut, mulţi rapperi se lăudau cu droguri, arme, crime şi violenţă. În aceste timpuri, muzica hip hop a început să fie ascultată de un public mai larg.

Un breakdancer în Ljubljana, Slovenia

Mulţi artişti sunt acum catalogaţi ca hip hop alternativ/underground când încearcă să reflecte ce cred ei că sunt elementele originale ale culturii. Arişti/formaţii ca Talib Kweli, Mos Def, Dilated Peoples, Dead Prez, Blackalicious, şi Jurassic 5 pun baza pe priceperea verbală, unitate sau activism contrar mesajcelor de violenţă, bogăţie materială şi misoginism.