Ilie Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Motto: "Echipa naţională a însemnat pentru mine a doua familie"

[modifică] Debutul şi primele succese

Ilie Dumitrescu s-a născut la 6 ianuarie 1969, în Bucureşti. Încă de la vârsta de 8 ani a ajuns în curtea Stelei, avându-l ca antrenor pe Petre Mihai, "unul dintre cei mai mari antrenori de juniori din fotbalul românesc", după cum însuşi Ilie avea să-l caracterizeze peste ani. Tânărul şi talentalul Ilie Dumitrescu ajunge să debuteze în echipa mare a Stelei în aprilie 1987, la un meci jucat la Râmnicu Vâlcea, împotriva Chimiei, în care Steaua s-a impus cu 4-0. În acelaşi sezon mai prinde un singur meci, cu Universitatea Craiova, în care evoluează integral. Urmează un moment delicat al carierei sale, Ilie fiind împrumutat la FC Olt Scorniceşti, pentru a cumula experienţă, acolo având şanse evidente de a evolua titular. Ilie rememorează acele clipe, afirmând: "Când domnul Iordănescu mi-a spus că mă trimite la FC Olt, dar că mă va rechema la momentul potrivit, am crezut că, de fapt, nu sunt de Steaua. S-a ţinut însă de cuvânt... Îi voi fi recunoscător tot restul vieţii!"

La Scorniceşti, Ilie a jucat în 32 din cele 34 etape ale campionatului pe postul de fundaş stânga, reuşind totodată să marcheze şi un gol. În pofida profilului defensiv pe care antrenorul lui FC Olt i l-a distribuit, Dumitrescu rămânea totuşi un jucător de creaţie, tehnic şi rapid. Regretatul maestru Ioan Chirilă povestea că, la unul dintre meciurile disputate în acel sezon de FC Olt, l-a zărit în tribună pe Mircea Lucescu, întrebându-l apoi pe cine a remarcat. Lucescu, foarte ferm, i-a destăinuit maestrului impresia de ansamblu, punctând apoi că "Ilie Dumitrescu, extrema stângă, mi-a plăcut foarte mult. Va ajunge departe!" Se pare că vorbele tehnicianului aveau să se adeverească în scurt timp.

Revenit la Steaua pentru sezonul 1988 - 1989, Ilie va confirma încrederea acordată de Anghel Iordănescu, devenind titular de drept într-o formaţie care păstra încă nucleul de la Sevilla, din 1986. Integrarea lui Ilie în primul "11" a devenit cu atât mai concludentă cu cât el reuşeşte să salveze Steaua de la o înfrângere chiar la debutul noului sezon competiţional, în august, marcând 2 goluri în partida cu FC Braşov (3-2 pentru "militari"). Talentul şi ambiţia lui Ilie îl propulsează drept unul dintre oamenii de bază ai Stelei, prin titularizarea lui fiind exilat pe banca de rezerve un alt mare jucător, Gabi Balint, care va prinde echipa de start din ce in ce mai sporadic.

Pe 7 septembrie 1988, Ilie debutează şi în Cupa Campionilor, în runda I a competiţiei, jucând 72 de minute în meciul de la Praga, cu Sparta (5-1 pentru Steaua), pentru ca în faza următoare să înscrie şi un gol în poarta celor de la Spartak Moscova (3-0 la Bucureşti, pe 26 octombrie). Până la finalul întrecerii, Ilie va izbuti să mai înscrie încă 3 goluri, împotriva celor de la IFK Goteborg (5-1 la Bucureşti, pe 15 martie 1989) şi Galatasaray (1 gol, la Bucureşti, pe 9 aprilie 1989, 4-0 scor final; 1 gol, la Istanbul, pe 19 aprilie, 1-1). Partida retur a semifinalelor marchează un alt moment important al carierei lui Ilie, el primind un cartonaş galben, pentru o presupusă tragere de timp (în primele 30 de minute ale disputei!). Ştiind că prezenţa lui la marea finală era astfel anulată (Ilie mai având un cartonaş primit într-una din partidele antrioare), Dumitrescu vrea să-şi ia revanşa faţă de această nedreptate a hazardului încă de acum, reuşind, în minutul 39, un gol superb, egalând la 1 situaţia de pe tabelă.

Astfel, finala de la care Ilie lipseşte se încheie trist pentru campioni, ei pierzând cu 0-4 în faţa lui AC Milan, condus de tandemul olandez Van Basten - Gullit. S-a spus atunci că absenţa lui Dumitrescu a cântărit enorm, locul său neputând fi suplinit. Ilie a fost atunci al treilea marcator al Stelei, cu 4 reuşite, după Lăcătuş cu 7 goluri şi Hagi cu 6.

La naţională, Ilie a debutat la 26 aprilie 1989, într-o partidă din preliminariile CM Italia 90, contra Greciei, 0-0 la Atena, înlocuindu-l pe Lupescu în minutul 78. După meciul cu Bulgaria, din mai 1989, în care mai prinde 8 minute înlocuindu-l pe Sabău, a urmat amicalul cu Portugalia, 0-0 la Setubal, în care, pentru prima dată titular Ilie a avut o evoluţie remarcabilă, doar şutul în bară din prima repriză privându-l de marcarea primului său gol la naţională.

[modifică] A urmat "Coppa del mondo", apoi consacrarea la Steaua

După calificarea la turneul final al Campionatului Mondial, ediţia Italia 1990, Ilie Dumitrescu prinde tot mai des echipa, jucând în meciurile amicale premergătoare marii competiţii, dar concurenţa pentru titularizare era imensă, în condiţiile prezenţei la lot a jucătorilor celor mai reprezentative echipe de club, Steaua şi Dinamo.

La CM, Ilie joacă 4 minute cu URSS, partidă în care Marius Lăcătuş înscrie 2 goluri, şi încă 38 minute în partida contra Camerunului, pierdută cu 1-2, în care, înlocuindu-l pe Hagi, dă pasa de gol pentru Gabi Balint. În pofida acestui fapt, Ilie priveşte de pe bancă următoarele confruntări ale naţionalei: 1-1 cu Argentina şi 4-5 cu Irlanda, la penalty-uri, în optimile de finală.

Revenind la întrecerea internă, Ilie reuşeşte în decursul anilor 1990-1994 să devină "prinţul din Ghencea", după cum îl numea Ovidiu Ioaniţoaia în revista "Clubul Tricolorilor", ascensiunea la echipa Stelei propulsându-l drept unul dintre componenţii de bază ai naţionalei. Astfel, în campionat, Ilie va înregistra următoarele performanţe: în sezonul 1990-1991, el marchează 6 goluri în 25 de partide, în ediţia 1991-1992, Ilie punctează de 9 ori în 30 de jocuri, pentru ca în sezonul 1992-1993 să obţină titlul de golgeter al României cu 24 de goluri înscrise în 29 de meciuri. Foarte aproape de a reedita succesul,în 1993-1994, la ultima întrecere internă la care ia parte înainte de transferul în străinătate, Ilie se clasează al doilea în acelaşi clasament, cu 17 reuşite, fiind devansat doar de Gheorghe Craioveanu, cu 22 de goluri.

[modifică] World Cup '94 - momentul de vârf al carierei lui Ilie

În preliminariile campionatului mondial din 1994, Ilie Dumitrescu izbuteşte 4 goluri în 7 meciuri, având un aport decisiv pentru calificarea naţionalei României. Ilie se remarcă în partidele cu Cehoslovacia (1-1 la Bucureşti) şi Cipru (2-1, de asemenea la Bucureşti), în care înscrie toate cele 3 goluri ale naţionalei conduse de Cornel Dinu, dar mai ales în disputele cu Belgia (2-1 la Bucureşti), când Ilie marchează un gol şi obţine penalty-ul transformat de Răducioiu, şi cu Ţara Galilor(2-1 la Cardiff), în care dă pasa de gol pentru acelaşi Răducioiu, după o acţiune individuală plecată de la centrul terenului. După meciul dramatic de la Cardiff, care a consfinţit calificarea României, condusă acum de pe margine de Anghel Iordănescu (după demiterea lui C.Dinu), Ilie Dumitrescu declara:"Am avut atâtea ocazii care puteau decide soarta meciului. Sunt foarte fericit că am contribuit la golul victoriei. Pentru generaţia mai tânără din naţională calificarea înseamnă enorm.Numai noi ştim cum am petrecut ultimele zile aici la Cardiff : insomnii, gânduri, griji, emoţii, o fantastică presiune psihică. Poate că de acum vom reuşi să nu mai ajungem în situaţia de a hotărî totul numai în final"("Clubul Tricolorilor"). Anul 1994 debutează spectaculos pentru jucătorul Stelei, care reuşeşte să marcheze toate cele 5 goluri ale naţionalei în turneul de pregătire din februarie (1-1 cu Hong Kong, 2-1 cu SUA, 2-1 cu Coreea de Sud). Mai mult,înainte de Cupa Mondială, Ilie mai înscrie 3 goluri în ultimele 5 partide de verificare(0-2 cu Irlanda de Nord, 3-0 cu Bolivia, 2-0 cu Nigeria, 0-0 cu Slovenia - meci în care ratează o lovitură de la 11 metri, 1-1 cu Suedia).

Golurile înscrise pentru naţională şi echipa de club, tehnica remarcată deja până şi de comentatorii francezi la meciurile Stelei cu Monaco(1-0 la Bucureşti şi 1-4 în deplasare, ambele goluri fiind marcate de Dumitrescu) din preliminariile Ligii Campionilor, aprecierea suporterilor pentru devotamentul arătat Stelei(căreia îi aduce două titluri consecutive în vitrină) i-au determinat pe ziariştii spanioli de la celebrul cotidian „Guerin Sportivo” să noteze „Ilie Dumitrescu, profet în ţară”, într-o ediţie de prezentare a stelelor mondialului, pe 19 mai 1994. Startul competiţiei din SUA nu a fost unul favorabil stelistului, a cărui evoluţie a fost mai degrabă discretă, decât remarcată, mai ales în primele 2 partide, 3-1 cu Columbia(18 iunie) şi 1-4 cu Elveţia(22 iunie), în care este înlocuit, în minutele 68 şi, respectiv, 70. Încrederea acordată de antrenorul Anghel Iordănescu se concretizează într-o evoluţie bună în disputa cu SUA, câştigată de România cu 1-0(26 iunie), atunci când Ilie participă la faza golului marcat de Dan Petrescu. Nu au întârziat nici mesajele de încurajare venite din ţară după calificarea în optimile de finală, dar nici speranţele că Ilie va avea o zi a lui la această competiţie. Momentul mult-aşteptat de suporterii naţionalei se iveşte pe 3 iulie 1994, atunci când Ilie Dumitrescu scrie o pagină de aur în istoria fotbalului românesc, marcând 2 goluri şi dând pasa decisivă la golul lui Hagi(după o acţiune de peste 60 de metri, pe contraatac), în victoria cu Argentina(3-2), vicecampioană mondială la acea vreme. După meci, Ilie avea să afirme că „este cea mai fericită zi din viaţa mea”, moment de referinţă pentru o carieră impresionantă. În Bucureşti şi în celelate mari oraşe din ţară, românii au sărbătorit victoria, într-o atmosferă a bucuriei depline, salutând inspiraţia unui fotbalist ca „o sclipire de geniu” , după cum l-au caracterizat unii ziarişti români pe Ilie Dumitrescu.