Ioan Vodă cel Viteaz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ioan Vodă cel Viteaz sau Ioan Vodă al III-lea cel Cumplit (n. 1521; d. 1574), a fost domnitor al Moldovei, şi era numit de popor si belicâne. Este fiul lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr cu o armeancă. A domnit din februarie 1572 până în iunie 1574.

În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorităţii româneşti, lovind în privilegiile marii boierimi (care din această cauză l-a numit "Ioan Vodă cel Cumplit"), şi de stăvilire a pretenţiilor turceşti. În literatură, Bogdan Petriceicu Hasdeu îl denumeşte "cel Cumplit" cu toate că cel mai bine i se potriveşte supranumele de "cel Viteaz". În aprilie 1574 a declanşat războiul antiotoman. Trădat însă de marea boierime, a fost învins şi apoi ucis de turci. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpuşneanu de către Despot Vodă. Neizbutind şi nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistenţelor reînscăunatului Alexandru Lăpuşneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obţinând avere şi trecere la mai marii Stambulului. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuţeanu, nemulţumit de prea multă plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpuşneanu, fiul lui Alexandru Lăpuşneanu, mai promiţând a se şi turci, Ioan Vodă câştigă tronul domnesc. Bogdan Lăpuşneanu e repede învins şi gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat şi din Polonia. Văzându-şi visul împlinit, caută să-şi asigure tronul în exterior, punându-se bine şi cu turcii şi cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuţindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri şi minciuni. Pe plan intern, persecută şi chinuie cumplit pe boierii şi clericii neprieteni, de unde şi supranumele de "cel Cumplit", aşa cum făcea în trecut Vlad Ţepeş, asta pe de o parte, iar pe de alta, favorizând şi căutând a se sprijini pe elementul ţărănesc. Aceste demersuri reuşesc să asigure scaunul şi liniştea ţării timp de doi ani. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui. Doamna Chiajna ceruse cu mulţi bani tronul Moldovei pentru fiul ei Petru Şchiopul. Turcii îi propun lui Ioan Vodă să dea el banii şi tributul oferit de Chiajna, sau să plece. Ioan Vodă refuză ceea ce i s-a propus.

Aliat cu cazacii şi încrezut în "opincarii" săi, Ioan Vodă se aruncă într-un şir de lupte vitejeşti, care formează clipele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Pe negândite se aruncă asupra rivalului său şi a fratelui acestuia, Alexandru Vodă al Munteniei, sfărâmându-i lângă Jilişte, la vadul Râmna (Râmnicul Sărat), trece apoi biruitor în Muntenia, pune la Târgovişte domn pe un credincios de-al său, Vintilă, şi o ia spre Brăila, unde se închisese Petru Şchiopul. Aici se dă o luptă măcelărească în care Ioan Vodă învinge, după care, ca fulgerul el aleargă pentru a sprijini pe cazacii trimişi spre Bugeac. Sfarmă trei corpuri de oaste turcească la Tighina şi Cetatea Albă, ceea ce îi îngrozeşte pe turci. Aceştia trimit o nouă şi uriaşă expediţie de circa 150 de mii de oameni în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari şi munteni. În timp ce Ioan Vodă îi bate şi alungă pe tătari, Golia e trimis să-i ţină pe turci la Dunăre. Acesta, cumpărat, lasă pe turci să treacă şi el fuge spre Ioan Vodă concentrat lângă iezerul Cahulului, în care direcţie se revarsă şi oştile turceşti. Aici se dă o mare luptă, şi cu toată trădarea cavaleriei boiereşti, care în frunte cu Golia trece la duşman, Ioan Vodă cu pedestraşii săi face minuni de vitejie. Sosirea tătarilor îi copleşeşte pe români, care se retrag în satul Roşcani, în apropiere. După o lungă şi eroică, dar şi zadarnică rezistenţă, pentru a-i cruţa pe oştenii săi, Ioan Vodă s-a predat. Turcii încalcă jurământul dat, îl ucid şi-l leagă de cozile a doua cămile, pentru a-l sfârteca în mii de bucăţi(10-11 iunie). Oştirea, care nu apucase să se risipească, se întoarce atunci spre turci, şi vrednicii oşteni ai lui Ioan Vodă pier până la unul, răzbunând moartea mişelească a iubitului lor voievod.

Îngrijoraţi de zvonurile pe care le primeau despre mulţimea duşmanilor, înainte de bătălia de la iezerul Cahulului, întrebându-si Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă, le-a dat moldovenilor un răspuns caracteristic doar marilor conducători: "îi vom socoti în luptă".

Ioan Vodă a fost căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski şi ca domn, cu Maria Huru, fiica boierului L. Huru, Pârcălab de Hotin. După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi fraţi de-ai lui după mamă şi un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan Potcoavă (Creţul), Alexandru Sarpega, şi Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar un alt frate şi un alt nepot au fost doar pretendenţi: Constantin (frate) şi Lazăr (nepot).

Predecesor: Bogdan Lăpuşneanu

Domnitor al Moldovei 1572 - 1574

Succesor: Petru Şchiopul