Ion Pillat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Pillat (n. 31 martie 1891 - d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologator, editor, poet tradiţionalist şi publicist român. Este rudă pe linie maternă cu familia Brătianu. Bunicul său este cunoscutul politician Ion Brătianu, de altfel evocaţi în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeş în sus, în poeme ca Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului. Şi-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la index, evident din raţiuni strict politice. Fiul său, criticul şi romancierul Dinu Pillat este îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu şi este condamnat la temniţă politică, manuscrisele îi sunt confiscate şi distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

[modifică] Biografie

• 1891 la 31 martie, se naşte în Bucuresti Ion Pillat. Tatăl său era moşier şi parlamentar iar mama Maria a fost a doua fiica, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Mama sa, Maria Pillat, (fosta Brătianu) îl născuse la Bucureşti, în casa din Calea Dorobanţilor 6. Primii ani ai copilăriei îi petrece pe moşia bunicului, Florica, unde învaţă în particular întreaga şcoala primară.
• 1901 - Urmează cursurile şcolii primare nr 1 din Piteşti.
• 1905 - Termină ultima clasă a liceului Sfântul Sava din Bucureşti. Mama sa îl ia cu el la Paris pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, descoperă arta gotică, ce îl va inspira pentru prima sa poezie "In catedrală".
• 1910 - Se înscrie ca student la Sorbona unde studiază în principal istoria şi geografia, dar face în paralel şi dreptul.
• 1911 - Titu Maiorescu îi publică o parte din poezii în Convorbiri literare.
• 1912 - Aflat în Bucureşti în vacanţă, îl cunoaşte pe Alexandru Macedonski, căruia îi editează volumul Flori sacre.
• 1913 - Obţine licenţa în litere la Paris şi participă la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.
• 1914 - Obţine şi licenţa în drept, apoi revine definitiv la Bucureşti unde publică volumul Eternitati de-o clipa.
• 1915 - Se căsătoreşte cu pictoriţa Maria Procopie-Dumitrescu.
• 1916 - Editează volumul Plumb al lui George Bacovia şi preia conducerea revistei Flacăra, împreuna cu Adrian Maniu şi Horia Furtună.
• 1917 - Publică volum Amăgiri.
• 1919 - Participă la conferinţa de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. În ziua iscălirii tratatului publică într-o ediţie restrânsă de lux, volumul Gradina dintre ziduri.
• 1921 - Apare prin grija sa volumul Poezia toamnei, antologie din versurile poeţilor romani care au cântat toamna.
• 1922 - Scoate, împreună cu Tudor Arghezi, revista Cugetul românesc.
• 1923 - Publică volumul de versuri Pe Arges în sus, în care două poeme celebre conţin portretele bunicilor săi, Bunicul şi Bunica.
• 1925 - Publică volumul Satul meu şi scoate împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeţilor de azi.
• 1926 - Publică Biserica de altădată.
• 1928 - Publică volumul Limpezimi.
• 1932 - Publică un nou volum de versuri numit Caietul verde.
• 1935 - Descoperă Balcicul, destinaţia preferată a Reginei Maria, care atrăgea ca un magnet pictorii şi poeţii epocii, unde îşi construieşte o vilă. Publică Poeme într-un vers, influenţate de haiku şi tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză şi din literatura japoneză .
• 1936 - Primeşte premiul naţional pentru literatură şi este ales membru corespondent al Academiei Române.
• 1937 - Traduce din Charles Baudelaire şi publică volumul Ţărm pierdut.
• 1940 - Publică volumul de versuri Umbra timpului.
• 1942 - Publică o antologie de traduceri din poezia germană şi volumul de versuri Împlinire.
• 1944 - Sub titul Poezii îi apare întreaga operă lirică scrisă între 1906 şi 1941.
• 1945 - Pe 17 aprilie are o congestie cerebrală în plină stradă, este transportat acasă în stare de inconştienţă, iar în jurul orei 10 seara moare.

[modifică] Volume de versuri publicate

• Visări păgâne, Editura Minerva, 1912
• Eternităţi de o clipă, Editura Flacăra, 1914
• Amăgiri, Editura Flacăra, 1916
• Grădina între ziduri, Paris, Editura Frayier Soye, 1919
• Pe Argeş în sus, Editura Cultura naţională, 1923
• Satul meu, Editura Cartea vremii, 1925
• Biserica de altădată, Editura Cartea Românească, 1926
• Întoarcere, Editura Petre Cătunaru, 1928
• Limpezimi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1928
• Caietul verde, Editura Cartea Românească, 1932, ediţie definitivă, 1937
• Scutul Minervei, Bucureşti, 1934
• Poeme într-un vers, Editura Cartea Românească, 1936
• Ţărm pierdut, Editura Fundaţiilor, 1937
• Umbra timpului, Universul literar, 1939
• Balcic, Bucureşti, 1942
• Asfodela, Bucureşti, 1943

[modifică] Monografii critice

• Alexandru Cistelecan, Celălalt Pillat, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000