John Langshaw Austin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
John Langshaw Austin (28 martie 1911 – 8 februarie 1960) a fost un filozof al limbajului, ce a contribuit esenţial la naşterea domeniului şi a absolvit Balliol College, Oxford.
După ce a servit în MI6 (Contraspionajul britanic) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, Austin a devenit White`s Profesor de filozofie şi etică al Universităţii Oxford.
Ocupă un loc extrem de important în filozofia engleză a limbajului, alături de Wittgenstein pentru modul în care a examinat felul în care cuvintele sunt utilizate (use) pentru a elucida sensul (meaning) .
Cuprins |
[modifică] Opera filozofică
Deşi a fost admirat şi apreciat ca profesor de filosofie, a publicat puţin în timpul vieţii. Studenţii au fost cei care i-au adunat lucrările şi cursurile în cărţi publicate postum, precum „Philosophical Papers“ (1961) şi „Sense and Sensibilia“ (1962).
În lucrarea sa „A Plea for Excuses“ (1956), Austin ilustrează metoda sa de abordare a problemelor filosofice, pornind de la analiza subtilităţilor limbajului comun.
Lucrarea sa majoră, „How to Do Things with Words“ (1961), prezintă concepţia sa despre limbaj. Comunicarea lingvistică este concepută ca un act complex („speech act“), în care apar prezentate pentru prima oară cele trei aspecte diferite ale limbajului: locuţionar, ilocuţionar şi perlocuţionar. Teoria sa va fi continuată de urmaşul său, profesorul american John R. Searle.
[modifică] The Meaning of a Word
Lucrarea sa The Meaning of a Word ( Sensul unui cuvânt) e o polemică împotriva curentelor filozofice care încercau să "înţepe" cu un ac de insectar sensul (the meaning); pentru că nu există un asemenea sens unic, univoc. Austin ne avertizează să avem grijă în momentele când scoatem cuvintele din contextele lor uzuale, sau cum acest fapt poate deschide un nou drum filozofic.
[modifică] A Plea For Excuses
În A Plea For Excuses (O pledoarie pentru scuze) Austin îşi demonstrează metoda sa filozofică cu ajutorul unor exemple. El propune nişte unelte filozofice foarte curioase. Spre exemplu, propune cititorilor un fel de joc cu cuvintele pentru a putea înţelege un concept cheie al teorie sale. Jocul presupune utilizarea unui dicţionar şi găsirea unei mulţimi de termeni legaţi de acel concept cheie, şi apoi căutarea fiecărui sens al fiecărui cuvânt în parte. Se repetă acelaşi procedeu până lista de cuvinte începe să se repete, formând un cerc închis de cuvinte, aflate în relaţie cu conceptul cheie.
[modifică] How to Do Things With Words - (Cum să faci lucruri cu vorbe)
How to Do Things With Words este probabil lucrarea sa cea mai influentă . Austin scoate în evidenţă faptul că filozofii limbajului acordă cea mai mare atenţie propoziţiilor care afirmă un fapt, dar subliniază că acestea alcătuiesc doar o mică parte a sarcinilor care pot fi realizate când cineva spune ceva.
Într-adevăr există o serie importantă de iteraţii pe care Austin le-a denumit performative – ele ţin de logica deontică, nu afirmă o proprietate ci produc realizarea unei acţiuni ce reprezintă acte de vorbire (speech act).
Spre exemplu, când cineva spune: "I name this ship the Queen Elizabeth" ("Numesc acest vas cu numele Queen Elizabeth"); nu înseamnă nimic altceva decât faptul că îi dai un nume nou. Exemplul demonstrează că anumite propoziţii sunt folosite altfel decât pentru a descrie sau a afirma că cineva face ceva, ci chiar pentru a face un anumit lucru.
[modifică] Exemplificare
George se întoarce, spre exemplu, spre Mayuma şi o întreabă: "Este cămaşa lui Jef roşie?", la care Mayuma răspunde: "Da". Întâi, John a produs o serie de mişcări ale corpului care au condus la producerea unui sunet. Austin numeşte acest lucru un act fonetic iar produsul său o numeşte fonă.
Propoziţia lui George trebuie să se conformeze regulilor gramaticale ale limbii române, pentru că George vorbeşte limba română şi vrea să se facă înţeles în această limbă. Austin denumeşte asta un act fatic, iar mesajele de acest tip se numesc feme. George se referea, de asemenea, la culoarea cămăşii lui Jef şi foloseşte conceptul de culoare roşie.
Dacă utilizezi o femă cu un sens mai mult sau mai putin definit înseamnă de fapt să produci o remă, şi să produci un act retic.
[modifică] Locuţie, ilocuţie, perlocuţie
Remele sunt subclase ale femelor care sunt subclase ale fonelor. Cineva nu poate produce o remă dacă nu a produs întâi o femă şi o fonă. Producerea tuturor acestor trei paşi este de fapt realizarea unei locuţii; reprezintă chiar actul de a spune ceva.
George a performat un act de locuţie, dar a mai făcut alte două lucruri. A pus o întrebare şi a solicitat un răspuns de la Mayuma. Punerea unei întrebări reprezintă ceea ce Austin numeşte un act ilocuţionar , producerea unei ilocuţii. Alte exemple ar fi: a face o aserţiune, a da un ordin, a promite ceva.
Un act ilocuţionar înseamnă a folosi o locuţie cu o anumită forţă. E un act "în" care spui ceva, iar nu actul "de" a spune ceva. ("It is an act performed in saying something, as contrasted with a locution, the act of saying something").
A solicita un răspuns e ceea ce Austin numeşte un act perlocuţionar, un act realizat "prin" a spune ceva (an act "performed by saying something"). Dacă cineva reuşeşte o perlocuţie, trebuie să treacă întâi prin fazele intermediare ale ilocuţiei şi locuţiei.
Teoria actelor de vorbire (speech acts) se ocupă mai ales de cele trei procese, de locuţie, illocuţie şi perlocuţie, decât de fone, feme şi reme.
[modifică] Originalitatea gândirii sale
Austin se diferenţiază prin concepţia sa despre limbaj de curentul filosofilor de la Cambridge (mai ales, de orientarea lui Bertrand Russell). Aceştia abordau limbajul pornind de la logică şi erau obsedaţi de ideea utopică a unei limbi ideale. Prin comparaţie, meritul lui Austin constă tocmai în analiza limbajului curent, al conversaţiei curente. Este unul dintre fondatorii unei noi ştiinţe lingvistice, pragmatica.
Moartea prematură a lui Austin, survenită în 1960, reprezintă o mare pierdere pentru filosofia limbajului.
[modifică] Opere filozofice şi traduceri
- Sense and sensibilia. 1959. Oxford: Oxford UP, 1964.
- Otras mentes. In Austin, Ensayos filosóficos. Madrid: Revista de Occidente, 1975. 87-117.
- Performative Utterances In Austin, Philosophical Papers. Ed. J. O. Urmson and G. J. Warnock. Oxford, 1961.
- "A Plea for Excuses". In Austin, Philosophical Papers. Ed. J. O. Urmson and G. J. Warnock. Oxford, 1961.
- Un alegato en pro de las excusas. In Austin, Ensayos filosóficos. Madrid: Revista de Occidente, 1975. 169-92.
- Philosophical Papers. Ed. J. O. Urmson and G. J. Warnock. Oxford: Oxford UP, 1961. 1979.
- Ensayos filosóficos. Madrid: Revista de Occidente, 1975.
- How to Do Things with Words. Ed. J. O. Urmson. Oxford: Clarendon, 1962.
- How to Do Things with Words. Cambridge (MA): Harvard UP, 1962.
- How to Do Things with Words. Ed. J. O. Urmson. New York: Oxford UP, 1965.
- How to Do Things with Words. 2nd ed. Ed. J. O. Urmson and M. Sbisà. Oxford: Oxford UP, 1975.
- How to Do Things with Words. Oxford: Oxford UP, 1980.
- From How to Do Things with Words. In Critical Theory since 1965. Ed.. Hazard Adams and Leroy Searle. Tallahassee: UPs of Florida / Florida State UP, 1986. 1990. 833-39.
- How to Do Things with Words. In The Discourse Reader. Ed. Adam Jaworski and Nikolas Coupland. London: Routledge, 1999. 63-75.
- How to Do Things with Words. In Literary Theory: An Anthology. Ed. Julie Rivkin and Michael Ryan. 2nd ed. Oxford: Blackwell, 2004.
- Palabras y acciones: Cómo hacer cosas con palabras. Buenos Aires: Paidós, 1971.
- Cómo hacer cosas con palabras.: Palabras y acciones. Barcelona: Paidós, 1982.
- Performative-Constative. In The Philosophy of Language. Ed. John R. Searle. Oxford: Oxford UP, 1971. 13-22.
- Performativo-Constativo. In Gli atti linguistici. Aspetti e problemi di filosofia del linguagio. Milano: Feltrinelli, 1978. 49-60.
- Cum sa faci lucruri cu vorbe, Ed. Paralela 45, 2004
[modifică] Vezi şi
- Lingvistică
- Pragmatică
- John R. Searle
- Adolf Reinach
