Joseph Babiński
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Joseph Jules François Félix Babinski (n.17 noiembrie 1857, Paris - d. 29 octombrie 1932), a fost neurolog francez. Este cunoscut mai ales datorită descrierii făcută în 1896 a semnului Babinski, un reflex plantar patologic ce indică o leziune a tractului cortico-spinal (piramidal).
[modifică] Viaţa şi opera sa
Babinski a fost fiul unui inginer polonez. Mama sa a fugit din Varşovia în Paris în anul 1848 din cauza politicii ruse de teroare, cu scopul de a opri orice tentativă poloneză de a obţine independenţa. Babinski şi-a obţinut diploma de medic la Universitatea din Paris în 1884. Foarte curând, Babinski a devenit studentul preferat al lui Jean-Martin Charcot la spitalul Salpêtrière din Paris. Moartea lui Charcot în 1893 l-a lăsat pe Babinski fără suport şi prin urmare nu a mai participat la competiţiile academice. Nefiind obligat să predea, munca lui Babinski la Spitalul Pitié ( Hôpital de la Pitié ) i-a lăsat mult timp liber în care să se dedice neurologiei. A fost un clinician exemplar, diagnosticele sale depinzând foarte puţin de examenele paraclinice. A dovedit un interes deosebit şi în patogeneza isteriei, fiind primul care a descris criterii acceptabile de diagnostic diferenţial al isteriei faţă de afecţiunile organice, şi a introdus noţiunea de pitiatism ("tulburare provocată prin sugestie, care dispare prin persuasiune").
În 1896, la o întâlnire a Societăţii Franceze de Biologie, a descris pentru prima oară, într-o prezentare de 26 de rânduri, "semnul lui Babinski": în cazul unei leziuni a tractului piramidal, reflexul normal în flexie al degetelor de la picioare, la excitarea marginei externe a plantei, se transformă într-unul patologic, şi anume extensia izolată a halucelui (degetul mare), asociată eventual cu resfirarea "în evantai" a celorlalte degete.
Babinski a locuit împreună cu fratele său mai tânăr, Henri Babinski, un distins inginer, care a fost şi un bucătar renumit, publicând sub pseudonimul Ali Baba o carte de bucate devenită clasică.
Genialul neurolog Babinski a murit pe 29 octombrie 1932, în acelaşi an ca alţi doi celebri neurologi, Edward Flatau şi Samuel Goldflam. În ultimii ani ai vieţii sale a suferit de boala Parkinson, dar a trăit să-şi vadă recunoscute internaţional descoperirile în neurologie. A fost membru onorific al Societăţii Americane de Neurologie şi a altor societăţi străine.
[modifică] Noţiuni asociate cu numele său
- Semnul Babinski: Reflex patologic de flexie dorsală a halucelui în leziunile tractului piramidal.
- Sindromul Anton-Babinski: Anosognozie pentru lipsa vederii (nerecunoaşterea orbirii) în leziunile bilaterale ale lobului occipital (sindromul Anton), la care se adaugă asomatognozie (ignorarea unor segmente ale corpului) şi anosodiaforie (indiferenţă faţă de boală asociată cu euforie paradoxală) în cazul leziunilor răspântiei parieto-temporo-occipitale ale emisferei cerebrale drepte.
- Sindromul Babinski-Fröhlich: Afecţiune caracterizată prin obezitate de tip feminin şi lipsa dezvoltării sexuale la pacienţii cu leziuni diencefalo-hipofizare.
- Sindromul Babinski-Froment sau Sindromul Babinski-Meige: Sindrom fiziopatic, caracterizat prin tulburări vasomotorii, contracţii musculare şi atrofie musculară difuză consecutive unei leziuni traumatice a unei extremităţi (de obicei cea superioară).
- Sindromul Babinski-Nageotte: Afecţiune întâlnită în leziunile unilaterale bulbare ale regiunii de tranziţie medulo-bulbară.
- Sindromul Babinski-Vaquez: Ataxie locomotorie (Tabes dorsalis) asociată cu patologie cadiacă şi arterială ca manifestare târzie a sifilisului.
- Proba Babinski-Weil: Probă pentru demonstrarea deviaţiei laterale în caz de afecţiuni vestibulare ("mers în stea").
- Legea Babinski-Jarkowski pentru localizarea leziunilor medulare: limita superioară până la care se poate obţine reflexul de scurtare corespunde limitei inferioare a leziunii.
